„Pentru mine, moda nu e separată de artă ci este pur și simplu o extensie a ei, una care trăiește în mișcare, în relație cu corpul și prezentul.”
M-am revazut cu Flavius acum o lună, la Feeric Fashion Week, unde o parte din colecția sa a fost prezentată în show-ul comun al UNArte Moda. Acolo am și făcut aceste fotografii, bucurându-mă că pot purta un outfit din colecția „Matca”, ce arată superb, nu-i așa? De altfel, remarcasem colecția semnată de Flavius Stîngaciu încă de la Gala UNArte Moda, așa cum am și menționat AICI, iar felul în care a transmis ideea creativă mi s-a părut minunat, așa că am vrut să aflu mai multe de la el despre cum vede moda. Cum își construiește colecțiile, cine îl inspiră, cum a ajuns la modă și ce crede despre viitorul acesteia o sa aflați citind interviul cu Flavius de mai jos:
De ce ai ales moda?
E o întrebare care mi se pune destul de des… și, sincer, uneori mi-o pun și eu. Probabil am ales moda pentru că simt că are o legătură profundă cu oamenii, este un domeniu care respiră odată cu lumea, care se schimbă și se adaptează în timp real, dar care păstrează în același timp ceva foarte intim și personal.
M-a pasionat încă din copilărie. Hainele aveau pentru mine o încărcătură afectivă, nu erau doar lucruri, ci forme prin care mă exprimam, chiar înainte să-mi dau seama. Am terminat un liceu de arte, la secția de pictură, și recunosc că uneori mă întreb cum ar fi fost dacă aș fi mers mai departe pe drumul acela, ca artist plastic. Dar tocmai pictura e cea care m-a format. Pictura este matca mea, locul de unde pornesc, locul unde mă întorc de fiecare dată, chiar și când lucrez în modă. Cred că de asta am simțit mereu nevoia ca hainele să aibă substanță vizuală și emoțională, să spună ceva, să aibă adâncime. Pentru mine, moda nu e separată de artă ci este pur și simplu o extensie a ei, una care trăiește în mișcare, în relație cu corpul și prezentul.
Ce te-a inspirat atunci cand ai creat noua ta colectie?
Inspirația a venit, evident, din ceva mic, neașteptat și sensibil. Locuiesc într-un bloc vechi din București, construit prin anii ’60, un detaliu aparent nesemnificativ, dar care a declanșat totul. De multe ori, când mă întorc seara acasă, scara blocului este plină de molii, diferite ca formă, dimensiune și culoare. La un moment dat, prezența lor repetată mi-a atras atenția și am spus ca este un semn.
Așa a început MATCA. Am început să cercetez stadiile prin care trece o molie în timpul metamorfozei, și mi s-a părut că există o paralelă profundă cu procesele prin care trec oamenii. Totul pornește de la ou, continuă cu stadiul de larvă, apoi vine crisalida, momentul de interiorizare și schimbare, iar în final, molia adultă. Colecția urmărește exact aceste patru etape. Fiecare look reflectă un moment din acest ciclu, o transformare vestimentară care urmărește firul unei deveniri interioare. MATCA e despre acel spațiu originar al transformării acel „acasă” invizibil, unde lucrurile încep să prindă formă, chiar înainte ca noi să ne dăm seama.
Ai vreun designer preferat (roman sau strain)?
Bineînțeles. Am mai mulți designeri pe care îi admir, dar unul dintre cei mai importanți pentru mine este Ancuta Sarca. Apreciez faptul că este din România, că a studiat la Cluj și că a reușit să se afirme internațional fără să-și piardă esența. O urmăresc de mult timp și am fost atent la modul în care și-a construit direcția, cum a evoluat și cum a reușit să-și păstreze viziunea clară.
Are un mod foarte inteligent de a combina elemente sport cu forme neașteptat de elegante și reușește să transforme materiale sau obiecte aparent banale în piese statement, cu o estetică actuală, curajoasă și sustenabilă. Îmi place cum reinterpretează, cum decupează și recompune; simți că fiecare obiect creat are un trecut, dar trăiește într-un prezent foarte cool. Nu am cunoscut-o personal, dar dacă aș avea ocazia, mi-ar plăcea foarte mult. O admir nu doar pentru estetică, ci și pentru felul în care și-a croit drumul: autentic, cu rădăcini clare, dar cu o deschidere firească spre lume. Sper ca și eu, în timp, să pot merge la fel de departe.
Se vorbește mult despre reciclare şi upcycling în ultimul timp. Crezi că moda ar trebui să facă mai mult în direcția asta?
Recunosc că, personal, am anumite rețineri legate de felul în care este promovat, uneori forțat, discursul despre reciclare și upcycling în modă. Înțeleg contextul și criza reală legată de poluare, am avut și eu două proiecte strâns legate de upcycling, dar, uneori, simt o presiune constantă care devine sufocantă. Parcă îmi constrânge creativitatea, în loc să o stimuleze.
Nu neg că industria modei a devenit toxică și că e nevoie de o schimbare de mentalitate. Eu am făcut pași în acest sens: prefer să lucrez cu materiale brute, naturale și am ales să exclud complet poliesterul din garderoba mea. Sunt mult mai atent la etichetele hainelor, nu mai cumpăr impulsiv și mă gândesc de două ori înainte să adaug ceva nou în dulap. Totuși, cred că presiunea nu ar trebui să fie pusă exclusiv pe creatori. Soluțiile reale ar trebui să înceapă cu educarea atât a cumpărătorului, cât și a producătorului, și, mai ales, cu regândirea modului în care marile magazine gestionează volumele uriașe de produse. Cred că acolo este una dintre sursele principale ale dezechilibrului. Știu că este un subiect controversat și că exprim o opinie care poate părea diferită de discursul majoritar, dar cred că e important să avem loc pentru toate vocile, mai ales când sunt exprimate cu sinceritate și dorință de a construi.
Cum vezi tu viitorul modei?
Nu sunt clarvăzător ca să pot prezice viitorul, dar știu ce mi-ar plăcea mie să văd mai des în modă. Mi-aș dori să existe mai mult rafinament, o reîntoarcere la elemente clasice, dar combinate cu ceva contemporan – forme simple, fluide, curate. Mă atrage ideea de intervenție în țesătură, de lucru direct pe material: texturi, printuri, decupaje atent gândite, care să aducă un aer couture chiar și unei piese aparent simple.
Mi-ar plăcea ca publicul din România să înceapă să aprecieze mai mult zona de haute couture. Știu că în România acest segment nu prea există în forma lui autentică, dar cine știe ce ne rezervă viitorul? Cred că este loc de creștere și de deschidere, atâta timp cât există creatori care își asumă direcții îndrăznețe, dar rafinate.
Ştiu că sună clişeistic, dar sunt tare curios unde te vezi peste cinci ani?
Sunt foarte ancorat în prezent și, recunosc, uneori destul de dur cu mine. Am o latură ușor pesimistă, dar încerc mereu să privesc lucrurile și cu o notă de pozitivitate. Dacă ar fi să mă gândesc la o situație favorabilă, mi-aș dori să am propriul meu atelier, un spațiu al meu în care să-mi pot desfășura activitatea. Cred că un astfel de loc m-ar ajuta enorm, atât profesional, cât și personal. Dacă fac o proiecție, cred că peste cinci ani aș fi la fel de vesel, la fel de sensibil și profund, poate chiar mai pasionat de modă decât sunt acum. Cu siguranță, ceva mai experimentat. Mi-ar plăcea să am propriul meu brand de haine și sper ca în cinci ani să fi reușit să lansez cel puțin trei colecții semnate de mine.
Mă văd și mai aproape de familie, pentru mine contează foarte mult asta. Mă văd mai curajos, mai creativ, mai asumat. Totuși, nu-mi place să-mi proiectez viața prea mult în viitor. Îmi place ce trăiesc acum, îmi place cum gândesc acum, îmi place ce simt acum. Mă bucur din plin de matca pe care o construiesc în prezent.
Deși Flavius mi-a mărturisit mai sus că este destul de pesimist, eu vreau să îi ofer o parte din optimismul care mă caracterizează și să îi spun că are toate șansele să ajungă acolo unde își dorește, tocmai pentru că este nu doar foarte talentat, dar a învățat deja să-și folosească acest talent în cel mai bun mod. Și sper ca această „Matcă” de la care pornește acum să îl ducă foarte departe.
LOve,
O.
Photography: Sebastian Macovei
Hair Style: Bogdan Cirdei
Outfit: Flavius Stângaciu top, tie & trousers, Fendi sunnies, Comme des Garcons x Converse shoes.