„Cel mai greu este să înveți și să convingi publicul din România să fie deschis unei anumite direcții estetice și să înțeleagă că prețul unei piese de designer nu reflectă doar resursele utilizate, ci și experiența, anii de studiu și originalitatea din punct de vedere conceptual.”
HellO, WOrld!
Acum doi ani, colecțiile lor de licență i-au vrăjit pe cei prezenți la acea ediție a Galei UAD Fashion, și toată lumea se întreba cine sunt cei doi frați gemeni Anghel, care au reușit să apară ca de nicăieri și să realizeze niște piese atât de elaborate și de pline de simboluri. Ne-am intersectat de atunci de mai multe ori la evenimente de modă și mereu mi-am spus că ar trebui să realizez un interviu cu Adrian și Mihai, însă ocazia s-a ivit abia acum, când ne-am revăzut la Cluj, cu ocazia prezentării colecțiilor lor de master, tot în Gala UAD Fashion. O ediție foarte specială, care a celebrat și aniversarea a 100 de ani de învățământ superior artistic la Cluj, și unde am reușit să stăm mai mult de vorbă. Așa am reușit să aflu care sunt sursele lor de inspirație, ce anume resorturi îi determină să realizeze ținute atât de elaborate, încât par desprinse din alte epoci, când hainele însemnau un pic mai mult decât niște obiecte ce ne acoperă corpul atunci când ieșim din casă. Despre magia hainelor lor, despre ce își doresc de la brandul Anghel Studio, pe care vor să îl întemeieze împreună, dar și despre cum văd Mihai și Adrian viitorul modei, aflați din dublul interviu de mai jos.
De ce ați ales moda? Mihai?
Moda a venit natural, ca extensie a unei forme de artă și trăire înaltă pe care am căutat-o mereu. A fost instrumentul prin care am simțit că pot reda acea dimensiune tainică, acel sentiment de “tremendum; mysterium” specific sacrului de care vorbește Mircea Eliade în “Sacrul și Profanul”.
Niciodată nu am fost exclusiv un “om al modei”. Consider că activitatea mea artistică este una interdisciplinară, o simbioză între teologie,artă sacră, modă și ceramică, ca exponenți ce definesc propriul meu ethos, trăirea mea personală.
Adrian?
Sincer, de multe ori încerc să îmi dau seama de unde a început totul, deoarece privind retrospectiv, am impresia că acest parcurs a fost unul natural.
La început eram pasionat în general de ceea ce înseamnă creația artistică, de la desen, la culoare, ba chiar modelaj. Analizând puțin situația, cred că pasiunea pentru modă a fost cumva insuflată în mod indirect de bunica noastră, dat fiind faptul că ea ne-a învățat primele tehnici de croitorie și cusătură manuală.
Încerc să privesc moda în raport cu celelalte arte, nu ca pe o chestiune separată care să mă obsedeze în mod exclusiv.
Adrian, ce te-a inspirat atunci când ai creat colecția de master pe care ți-am admirat-o la Gala UAD Fashion?
Colecția mea de master se intitulează “CEREMONIALS” și vizează evoluția haute couture-ului și impactul său asupra modei.
Deși termenul de haute couture apare de-abia în secolul al XIX-lea, în cercetarea mea am demonstrat faptul că acest tip de creație vestimentară de înaltă clasă are o istorie mult mai veche, inițial având un rol ceremonial, simbolic și aspirațional. De asemenea, am dorit să atrag atenția publicului asupra nivelului imens de muncă pe care o piesă couture îl cere, întrucât, procesul de realizare al unei astfel de piese necesită pe de-o parte o bază solidă din punct de vedere conceptual și teoretic, dar mai ales niște calități tehnice și de execuție speciale, care depășesc nivelul de croitorie de masă.
Dar pe tine, Mihai?
Colecția se fundamentează pe universul liturgic sacerdotal și monahal. Sursele de inspirație au fost multiple, în sensul în care am încercat să valorific fiecare element de veșmânt sacru, de la stiharul diaconesc, felonul preoțesc sau omoforul arhieresc, influență vizibilă la nivel morfologic, structural, prin gulerele înalte sculpturale, prin tipologia de închidere laterală cu nasturi și bride, capa amplă și altele.
Analogia cu veșmântul monahal o regăsim prin mânecile ample, largi, specifice rasei călugărești, cât și prin conceptul de “alb” ca simbol al luminii imateriale, al purității îngerești, deoarece cinul monahal poartă și denumirea de “chip îngeresc”, deși în contrast vizual cu veșmintele negre, sobre pe care le asumă întreaga viață.
În ceea ce privește broderia tip basorelief, care devine un lait motiv al colecției, ea a fost inspirată de sculptura în lemn a iconostaselor Brâncovenești de la Mănăstirea Hurezi, Surpatele, sau Govora. Am reușit să obțin un efect similar printr-o tehnică de modelare și coasere manuală, un proces complex, de sute de ore.
Aveți un univers comun, pe care toată lumea l-a remarcat încă de la colecțiile voastre de licență, dar şi în proiectele realizate între timp. Cum l-ați defini, în câteva cuvinte?
Adrian: Cuvintele care descriu cel mai bine universul Anghel Studio sunt: solemn, sacru, feminitate, sensibilitate, couture și tradiție.
Mihai: Ca pe un univers SACRU, SOLEMN, MISTIC. Un univers în care haina este privită ca veșmânt, ca obiect nobil, care are puterea de a
consacra trupul. Este un univers construit pe ideea de “wearable art”, în care moda apare ca un instrument de concretizare al eului creator, prin tehnici de broderii complexe, de couture clasic sau neconvenționale.
Se vorbește mult despre upcycling si moda sustenabila în ultimul timp.. Credeți că moda ar trebui să facă mai mult în direcția asta?
Adrian: Într-adevăr, în ultimii ani se vorbește tot mai mult despre upcycling și sustenabilitate în modă și totuși, consider că la un anumit nivel totul se întâmplă doar la nivel declarativ, transformându-se mai degrabă într-o strategie de marketing. Din poziția mea de creator de modă, consider că cea mai bună soluție la aceastăproblemă este să apelăm mai des la bun simț și la actul de a gândi responsabil. De multe ori, fiind tentați de prețurile mici cumpărăm compulsiv piese vestimentare de calitate slabă care, pe lângă faptul că se vor strica după câteva purtări, ajungem la concluzia că nici măcar nu ne plac sau nu ne vin bine. Dacă am investi mai mult în piese statement, de o calitate mai bună, sunt convins că am rezolva pe de-o parte problema poluării și a consumului, cât și crizele în care ne plângem că nu avem cu să ne îmbrăcăm în timp ce stăm in fața dulapului plin de haine.
Mihai: Este un subiect sensibil care abordează o problemă concretă, însă cred că s-a ajuns la un fel de ipocrizie în multe cazuri, în sensul în care, în ziua de astăzi, orice este sustenabil, oricine face upcycling, utilizează deadstock-uri, când e clar că doar o mică parte face asta cu
adevărat. A devenit cumva o tactică de marketing.
Sunt de părere că poți avea o abordare sustenabilă prin sine, prin etica brandului, prin crearea unor piese de o calitate înaltă, care depășesc bariera timpului și nu se încadrează într-o estetică trecătoare de sezon.
Cum vedeți viitorul modei?
Adrian: În acest ritm alert în care trăim, mi se pare destul de greu să faci o prezicere referitoare la viitorul modei, mai ales că schimbările sunt din ce în ce mai rapide și dramatice. Ceea ce îmi doresc pentru acestă industrie este să se reîntoarcă să facă modă, nu business, și sunt încrezător că noile generații de designeri vor face asta.
Mihai: După cum am mai spus,sper că în viitor moda se va baza mai puțin pe latura sa superficială, mondenă și mai mult pe dimensiunea profundă a hainei privită ca veșmânt, ca simbol. În ceea ce privește viitorul modei în România, cred că este unul din ce în ce mai prosper, care
se aliniază rigorilor internaționale.
Adrian, ai vreun designer preferat (român sau străin)?
Am mai mulți designeri care îmi plac atât din România, cât și din străinătate. Dintre designerii români, voi începe cu mentorul meu, conf. univ. dr. Lucian Broscățean, căruia îi mulțumesc pentru tot ajutorul și cu care rezonez din punct de vedere estetic și conceptual. De asemenea, o admir foarte mult pe Andreea Bădală, mi se pare că face o treabă extraordinară cu brandul MUR MUR și trebuie să o menționez aici și pe Carmen Secăreanu.
În ceea ce privește designerii internaționali, îi ador pe Simone Rocha și pe Daniel Roseberry, creative director al casei Schiaparelli.
Dar tu, Mihai?
Întotdeauna m-am raportat la creația marilor couturieri, la Christian Dior, Cristóbal Balenciaga sau Paul Poiret, ca la un ideal artistic și tehnic.
Ca designer contemporan îl admir mult pe Daniel Roseberry, pentru activitatea sa la Schiaparelli.
Mihai, cum a fost pentru tine experiența de la această ediție a Galei UAD Fashion, ştiind că urmează să te desparți de şcoala şi de colegii tăi din ultimii 5 ani?
A fost un moment intens, emoționant, timpul a trecut foarte repede în ziua evenimentului, însă totul a fost tratat cu maxim profesionalism de întreaga echipă UAD, de la profesorii coordonatori, studenți, până la voluntari. Știu cât de greu se pune în scenă un proiect de o asemenea anvergură, câtă muncă se ascunde în spate, fiind și ediția aniversară UAD 100, însă totul a fost impecabil din punctul meu de vedere. Rămânem cu toții recunoscători domnului director al departamentului Modă- Design Vestimentar, Conf.univ.dr. Lucian Broscățean, fără de care nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile.
Au fost 5 ani în care ne-am format, ne-am creat un univers, o identitate, nu a fost deloc ușor, a fost ca o călătorie inițiatică, dar pe parcursul căreia am legat prietenii valoroase pentru întreaga viață.
Nu am perceput-o ca pe o despărțire, pentru că fiecare etapă își are rostul ei, iar ceea ce pare un sfârșit, este de fapt un început.
Dar pentru tine, Adrian?
Pentru mine această gală a UAD Fashion a reprezentat un moment extrem de emoționant, din mai multe motive.
Pe de o parte, faptul că acest eveniment a fost unul aniversar, marcând 100 de ani de existență a UAD Cluj, la care se adaugă bineînțeles și faptul că am muncit extrem de mult la această colecție de disertație, care m-a obsedat în ultimul an și a reprezentat principalul meu punct de interes.
Pe de altă parte, faptul că știam că acest moment marchează sfârșitul celor 5 ani de studii a avut un impact major asupra mea. Consider că nu aș fi fost cine sunt astăzi din punct de vedere artistic fără UAD, fără ajutorul profesorilor mei care mi-au devenit mentori și care m-au ajutat să înțeleg că performanța se poate obține doar cu foarte multă muncă și dăruire, iar în ceea ce îi privește pe colegii mei, pot spune doar că sunt extrem de recunoscător că am putut face parte dintr-un asemenea colectiv, așa că le mulțumesc pe această cale.
Ce urmează acum pentru voi?
Adrian: În acest moment, după toată această perioadă extrem de solicitantă și stresantă, singurul lucru la care pot să mă gândesc este o pauză de reflecție, în care să mă odihnesc și să îmi recapăt forțele pentru proiectele care vor urma.
Mihai: Ne gândim la consolidarea universului pe care l-am creat, la formarea propriului brand.
Vă gândiți deja la brandul Anghel Studio? Cui se va adresa acesta?
Adrian: Am început să lucrăm la demersurile pentru creionarea identității brand-ului Anghel Studio, nu este o muncă ușoară și cu siguranță va necesita timp și resurse din toate punctele de vedere, dar ne dorim ca acest brand să fie specializat pe zona de couture, care ne place și ne reprezintă cel mai bine.
Anghel Studio se adresează publicului feminin iar femeia care poartă piesele noastre trebuie să fie o iubitoare de artă, cultură, o persoană care înțelege și apreciază munca ce stă la baza unei creații couture.
Mihai: Anghel Studio se adresează unui public feminin care percepe haina nu ca obiect de consum, ci ca veșmânt în sensul său nobil și arhetipal, ca acoperământ încărcat de simbol și sacralitate. Este un public colecționar de piese artizanale și de autor, sensibil la rigoarea tehnicilor de haute couture, la valoarea muncii manuale și la dimensiunea simbolică a detaliului.
Care credeți că sunt cele mai mari provocări ale unui tânăr designer de modă din România? Ce v-ați dori să se schimbe?
Adrian: Cu siguranță provocările sunt mari și multe, mai ales în acest domeniu care este deja supraaglomerat, însă, consider că cel mai greu este să înveți și să convingi publicul din România să fie deschis unei anumite direcții estetice și să înțeleagă că prețul unei piese de designer nu reflectă doar resursele utilizate, ci și experiența, anii de studiu, originalitatea din punct de vedere conceptual și nu în ultimul rând, faptul că un designer crează piese unicat care din start nu pot fi comparate cu zona de mass market.
Mihai: Nu știu dacă aș vrea să se schimbe ceva, tind să cred că în cea mai mare măsură totul ține de tine, de calitatea activității tale artistice, conceptuale și mai ales tehnice. Pentru asta bineînțeles ai nevoie de un mediu care să te susțină, să îți ofere posibilitatea de dezvoltare și mai ales de expunere, într-un mod profesionist, pe care noi am găsit-o la UAD.
Asta cred că este provocarea, să reușești să te afli la timpul potrivit în locul potrivit și să ai maturitatea de a înțelege lucrurile mai profund.
Poți avea expunerea dar tu să nu fii pregătit si poți fi chiar desăvârșit dar să nu ai expunerea necesară. Sunt evenimente și întâlniri proniatorii în viața fiecăruia care ne conduc acolo unde trebuie să ajungem, indiferent de context.
Ştiu că sună clişeistic, dar e o întrebare pe care o adresez tuturor, aşa că, Mihai & Adrian, unde vă vedeți peste cinci ani?
Adrian: Sincer este o întrebare destul de grea la care nu pretind să am un răspuns concret, ceea ce știu cu siguranță este faptul că îmi doresc să rămân consecvent și să evoluez în ceea ce privește parcursul meu artistic și creativ.
Mihai: Viitorul îl văd ca un parcurs caracterizat de transcendență, maturitate artistică, relevanță vizuală, toate în brandul Anghel Studio, ca imagine sacră, mistică, pură.
Absolut încântătoare discuția mea cu frații Anghel, mai ales că am înțeles cât de multă profunzime se află în demersul lor de a crea, până la urmă, niște haine care sunt cu totul și cu totul altfel. Și tocmai de aceea le întrevăd un viitor frumos, iar colecțiile Anghel Studio sper să ajungă cât mai repede nu doar pe podiumuri de modă din țară, dar, de ce nu, în garderoba femeilor din toată lumea care apreciază estetica lor atât de specială și magică.
LOve,
O.
Photography: Alessia Lazea
Hair Style: Bogdan Cîrdei, Make-Up: Ana Meteș
Outfit: Anghel Studio