HellO, WOrld!
Imaginati-va ca va treziti intr-o zi intr-un loc care nu pare din lumea asta. De fapt e, si arata asa, ca intr-o poveste din Fratii Grimm. Iar locul unde se intampla aventurile povestii se numeste Haferland. Si e la cateva ore de Bucuresti. Poate ca nu ati auzit de el, insa de Viscri, satul unde Printul Charles al Marii Britanii are o casuta, sigur ati citit sau ati vazut ceva stiri la televizor. Iar Viscri e doar unul din satele din Haferland, regiune ce este cuprinsa intre Sighisoara si Rupea, ce a fost botezata asa de catre sasii ce locuiau aici in urma cu sute de ani. Haferland inseamna tinutul ovazului, pentru ca asta cultivau ei atunci, iar sasii au reusit sa il transforme intr-una din cele mai bogate din aceasta parte a lumii. Au ridicat nenumarate biserici fortificate, au dezvoltat comertul si tot acest talent al lor organizatoric este evident si acum la festivalul anual care le este dedicat, Saptamana Haferland.
Grupul nostru de jurnalisti/bloggeri a ajuns in Haferland la invitatia Fundatiei Michael Schmidt, cu ajutorul limuzinelor BMW puse la dispozitie de Automobile Bavaria, parteneri de altfel ai festivalului. Am fost imediat surprinsi de efervescenta locului, asta pe langa frumusetea de basm de care am pomenit mai sus. Iar pentru mine, prezenta aici a fost o bucurie in plus, pentru ca: 1) imi doream de mult sa vad satele astea sasesti facute celebre de mostenitorul coroanei britanice si 2) anul trecut am ratat Saptamana Haferland pentru ca eram plecat din tara, asa ca nu mai aveam nicio scuza sa lipsesc anul asta. Si bine am facut ca am fost prezent, findca am avut parte de spectacole de dansuri traditionale, de un concert de muzica de camera gazduit de biserica din Crit, dar si de prezentarea proiectului: Etnicii Germani – 100 de destine in secolul romanesc. Am explorat multe turnuri ale bisericilor sau ale fortificatiilor care le inconjurau, ceea ce evident a presupus urcatul a nenumarate scari. Activitatea asta chiar mi-a provocat o foame de sas. Din fericire insa, localnicele s-au pregatit cu cele mai minunate bunatati, carnatii celebri sasesti sfaraiau pe gratare, varza calita era si ea prezenta, iar placintele cu rubarba si clatitele cu branza dulce ne faceau cu ochiul tot timpul. Recunosc, nu am mai mancat asemenea bunatati de pe vremea cand mi le facea bunica mea, in vacantele de vara. Si cumva, sa stiti ca, toata aceasta aventura a mea in Haferland mi-a adus aminte de copilarie, de gusturile, mirosurile si chiar si graiurile de atunci, pentru ca si eu, crescut intr-un oras intemeiat de sasi, eram obisnuit sa aud limba germana vorbita in jurul meu.
Poate ca voua, in afara de Viscri, nu va suna nimic cunoscut (cum nu imi suna nici mie), insa va rog sa notati acolo ca destinatii de neratat: Crit, Mesendorf, Bunesti, Roades, Homorod si Saschiz.
Ahhh, acum ca ma uitam la pozele astea mi-am amintit si de visinata facuta din cirese salbatice pe care am testat-o la Bunesti. Gata, imi ploua in gura. Nu prea mai pot sa ma concentrez la scris dar trebuie sa va povestesc si despre spectacolul la care am asistat in Roades, unde s-au sarbatorit cu acest prilej cei 10 ani de existenta ai Fundatiei Tabaluga, fundatie care are niste programe senzationale pentru copiii din familii defavorizate sau cei din centre de plasament. Au fost concerte si dansuri traditionale – asa am reusit sa ma fotografiez, cum vedeti mai jos, cu cateva fete imbracate in porturi sasesti. Ja! Ja! Ja!
Am asistat si la un concert de orga, si apoi din nou am avut parte de bunatati locale. De care, recunosc ca nu ma mai saturam. Dar cumva, in capul meu, eram din nou copil, la bunici, si puteam sa mananc cate prajituri, clatite si placinte cu rubarba aveam chef. Ceea ce am si facut. Si le multumesc sasoaicelor ce au pregatit asa niste minuni. Si tare m-as bucura sa le revad la anul, si sa ajung din nou la festivalul care celebreaza traditiile sasesti. Pentru ca ii fain. Si bun. Si asa cum ma simt mandru ca sunt nascut intr-un oras intemeiat de sasi, mi se pare firesc sa ii omagiez pentru ceea ce au facut in localitatile unde au locuit atatea sute de ani. Pe care le-au parasit din motive politice sau economice, dar uite ca acum revin si fac niste lucruri senzationale, si nu doar din punct de vedere turistic.
Daca v-am facut pofta, sau doar v-am facut curiosi, nu ratati o vizita in tara ovazului, Haferland. Sunt sigur ca nu o sa va para rau. Eu recunosc, abia astept sa revin. Si daca la vizita asta, cu ocazia festivalului, am fost cazat in Sighisoara, data viitoare mi-as dori sa locuiesc chiar intr-unul din satele pitoresti pe care vi le-am mentionat mai sus. Am si gasit cateva variante foarte frumoase pe Booking, uite: Casa Schmidt, Casa Krauss, sau Convivium Transilvania, toate trei din Crit, sau Mesendorf Gasthaus, din, evident, Mesendorf.
Auf Wiedersehen, Haferland!
LOve,
O.