HellO, WOrld!
Amazing e putin spus. De aia am si hotarat ca la anul sa stau pe toata perioada festivalului la Cluj. E asa de tare tot ce se intampla acolo incat e tare greu sa te desprinzi din atmosfera de festival fix la jumatatea lui, asa cum am facut eu. Pentru ca Festivalul International de film Transilvania nu e doar despre filme, cinefili si cinematografe, ci despre toata comunitatea asta minunata care se reuneste anual in Cluj si isi sarbatoreste revederea in toate modurile posibile. Au fost petreceri, proiectii de documentare, o multime de filme in premiera, concert de manele dar si un super concert al Filarmonicii Transilvania, expozitii de fotografie, Virtual Reality Cinema powered by Samsung, un targ de design, mii si mii de oameni in Piata Unirii in fiecare seara, Alain Delon, terase pline, alte petreceri, conferinte si mancare buna de tot. Si toate astea intr-un oras care nu stiu cum reuseste, dar pare sa fie locul ideal pentru organizarea oricarui fel de festival posibil.
Ce filme am vazut?
Recunosc, nu au fost prea multe. Primul, Regele Belgienilor, filmul de deschidere al festivalului si proiectat in Piata Unirii pe un urias ecran gonflabil, a fost, din punctul meu de vedere, alegerea perfecta pentru un astfel de moment. Asta pentru ca Regele Belgienilor, aflat in vizita la Istanbul, este fortat de o criza imensa ce izbucneste in tara sa sa se intoarca cat mai repede la Bruxeles. Din nefericire insa, niciun avion nu se mai ridica de la sol, asa ca toata calatoria se transforma intr-o aventura plina de situatii comice printr-un Balcani al absurdului si umorului. Asta insa il ajuta pe personajul principal sa se redescopere si sa isi construiasca o imagine mai clara a lumii de care fusese izolat atatia ani prin prisma rangului sau regal.
A urmat Dalida, in cea de a doua seara. Un film biografic destul de ravasitor si trist, pentru ca da, celebra cantareata franceza cu origini italiano-egiptene a avut o viata plina de evenimente tragice, iar finalul ei a fost la fel de zguduitor. Asta in ciuda faptului ca Dalida este cantareata franceza cu cel mai mare numar de albume vandute, prima castigatoare a unui disc de platina si a unuia de diamant, cu nenumarate melodii in topurile franceze si internationale de-a lungul a 30 de ani de cariera. Insa povestile ei de dragoste au fost teribil de nefericite, iar in final, dupa ce mai multi dintre iubitii ei aleg sa se sinucida, face si ea acelasi gest, abandonand lupta cu o viata careia nu-i mai vedea niciun sens. Mergeti neaparat sa vedeti filmul, vi-l recomand, mai ales ca are si o coloana sonora exceptionala, iar costumele sunt sublime!
Sper ca anul viitor sa reusesc sa vad mai multe filme. Mi-a parut rau ca am ratat Povestea Iubirii a lui Radu Mihaileanu, realizat dupa cartea cu acelasi nume de Nicole Krauss, pe care chiar o recitesc acum, si care sunt sigur ca e un film superb. Apoi, s-a vorbit foarte mult de Heartstone, care a luat Premiul Publicului dar si pentru care Guðmundur Arnar Guðmundsson a luat Premiul pentru Regie la gala de sambata seara. Si nu am vazut nici Familia Mea Fericita, filmul georgian care a castigat marele trofeu la TIFF. Desigur, au mai fost o multime de filme bune in festival, proiectii de scurtmetraje si documentare, dar acestea mi se par cele mai importante filme pe care imi doresc sa le vad cand vor ajunge in salile de cinema din Bucuresti.
InfiniTIFF
Anul asta TIFF a avut si InfiniTIFF. Un spatiu alternativ unde puteai vedea expozitii si mai ales filme in format Virtual Reality. Va zic eu, dupa ce vezi asa ceva, iti doresti ca foarte curand toate filmele sa aiba si o astfel de versiune. De ce? Pentru ca VR te face sa simti ca faci parte cu totul din actiunea filmului. Iar asta e cu totul si cu totul altceva, bate orice 3D, 4 D sau 6D. Oferit de Samsung Romania, InfiniTIFF s-a desfasurat in cladirea Casei de Moda din Cluj, unde mai puteai vedea si o expozitie de fotografie a artistului Cornel Brad (preferatele mele le gasiti mai jos).
Am vazut aici mai multe filme in format VR, un documentar despre rinocerii pe cale de disparitie din Africa, un film erotic (da, au avut si asa ceva in program si e o experienta cel putin interesanta), iar in cornerul Nespresso am vazut un alt documentar despre traseul cafelei din momentul in care este culeasa pana ajunge in ceasca noastra.
Mi-a placut atat de mult experienta cinematografiei Virtual Reality, incat mi-as dori ca in curand toate cinematografele sa ofere si posibilitatea vizionarii unor astfel de filme. Va zic eu, e foarte cool!
Ce mi-a mai placut la TIFF
Publicul
Am numai aplauze pentru miile de oamenu ce au fost in fiecare seara in Piata Unirii, dar si in salile de cinema, timp de mai bine de o saptamana. Organizatorii si-au facut si ei foarte bine treaba, asa ca evident ca toata lumea s-a simtit bine, iar TIFF16 a avut cea mai mare prezenta de spectatori ever.
Lounge-ul iQOS din Piata Unirii
Locul de unde puteai vedea cel mai bine toate filmele proiectate in fiecare seara. In plus, primeai si un cocktail potrivit cu aroma de Heats preferata. Eu sunt fun al variantei Yellow, asa ca am primit un cocktail cu Ananas si scortisoara. Si alcool, desigur. Yummy!
Limuzinele oficiale Mercedes
Avantajul de a fi fost invitat oficial la TIFF a fost si asta. Da, puteai sa folosesti limuzinele Mercedes, pentru deplasarile intre hot spot-urile festivalului. Feeling like a movie star? Super cool!
Petrecerile
Nimic de comentat aici. S-a petrecut ca la Cluj. Pentru cine nu stie cum e, sa meara cat de repede la Cluj si sa petreaca.
Expozitia de fotografie Krzysztof Kieslowski de la Galeriile Minerva
E deschisa si saptamana asta (pana pe 18 iunie), si e dedicata regizorului polonez super cunoscut, autorul celebrei trilogii: Rosu, Alb, Albastru. Laureat la Cannes, Berlin si nomimalizat la Oscar, Kieslowski este unul din regizorii mei preferati si ma bucur ca am reusit sa aflu mai multe despre el din aceasta expozitie retrospectiva organizata la 20 de ani de la disparitia regizorului. Daca sunteti in Cluj, treceti neaparat pe la galeria de pe Napoca, 16.
Clujul
Ii fain si gata.
Hotelul Ramada
A fost hotelul oficial al echipei organizatoare si unde s-au cazat majoritatea invitatilor, asa ca aici era aceeasi efervescenta la micul dejun ca si seara in Piata Unirii. Se comentau filmele, se revedeau prieteni vechi, se asteptau si organizau interviuri. M-am simtit excelent aici, iar terasa de la ultimul etaj este de-a dreptul divina. Daca te cazezi la Ramada sa nu uiti sa iti iei costumul de baie, pentru ca acolo, la etajul 6, e si piscina. Si SPA-ul.
Proiectia speciala a filmului Metropolis la Castelul Banffy
Acesta a fost cel mai asteptat moment de catre mine. De ce? Pentru ca pana acum ajunsesem la celebrul castel din Bontida doar cu ocazia Electric Castle. Adica nu l-am vazut niciodata decat plouat. Pana acum, la TIFF. Si va spun eu, locul este absolut superb. E drept, pare un pic mai creepy pe intuneric si cand e senin, decat atunci cand ploua cu galeata. Nu pot sa va explic de ce, dar asta am simtit. Desigur, la asta a contribuit si filmul fantastic Metropolis, capodopera alb-negru al lui Fritz Lang, ce dateaza din 1927, proiectat in acea seara. Si mai ales, muzica originala a filmului, interpretata la proiectia de la Castelul Banffy chiar de Orchestra Filarmonica Transilvania. Minunata idee! A fost o experienta unica si minunata!
Cam atat despre TIFF16, editia de anul asta. Mai mult ca sigur as fi avut mult mai multe de povestit daca ramaneam pana la final, participam la celebra petrecere HBO, la Gala de Premiere de sambata, sau la petrecerea de final. Si sigur reuseam sa vad mai multe filme. Dar o sa o fac la anul, promit!
See you at TIFF17!
LOve,
O.