Sari la conținut
The Beauty And The City

The Beauty And The City

„Beauty is in the eye of the beholder.”

HellO, World!

 

Ovidiu Muresanu Beauty

Ovidiu Muresanu Beauty

Ovidiu Muresanu Beauty

Ovidiu Muresanu Beauty

Ovidiu Muresanu Beauty

Ovidiu Muresanu Beauty

Ovidiu Muresanu Beauty

M-a intrebat cineva zilele astea daca sunt fericit. Mi-am dat seama atunci ca eu nu cred in fericire, pentru ca e prezenta doar foarte rar, in niste momente atat de scurte incat se sfarsesc inainte sa te bucuri cu adevarat de fericirea aia. Iar fericirea vesnica nu exista. Poate doar in Rai, dar cum nu am ajuns pe acolo, nu pot avea nicio certitudine privitoare la asta. Asa ca  prefer frumusetea. Bucuria de a gasi lucruri, locuri si mai ales oameni frumosi. Frumusetea asta o caut in calatoriile mele, in cartile pe care le citesc, in muzica pe care o ascult. E ceva mult mai palpabil decat fericirea. E tangibila si rezista mult mai mult probei timpului.

La intrebarea: Care este orasul in care mi-ar placea cel mai mult sa traiesc?, raspunsul meu e, invariabil, Barcelona. Pentru ca este un oras frumos. Are plaja si are oameni frumosi. Are nenumarate povesti, unele dintre ele care chiar imi apartin, pentru ca mi-am petrecut deja destule vacante acolo, astfel incat sa populez cateva colturi din Bario Gotico, din Placa de Catalunia, din Placa Reyal sau de pe plaja Barceloneta cu amintirile mele.  Stiu locul unde se mananca cele mai bune fructe de mare, sau cea mai buna inghetata, de unde se vede cel mai bine apusul in Mediterana si cand poti face cele mai frumoase fotografii in Parcul Guell. Stiu povestea celei mai frumoase chelnerite din lume, o Rita Hayworth care serveste la terasa aia lipita de La Seu, unde gasesti cele mai bune paste cu cerneala de sepia din lume. Stiu. In Barcelona am fost de cateva ori fericit. Cred ca le pot numara pe degetele de la ambele maini. Poate era fericirea aia tampa, care vine la pachet cu vacantele, pentru ca imi amintesc si acum fata mea uimita, atunci cand, intr-o noapte de iunie, am dat pentru prima data cu ochii de La Pedrera. Da, atunci am fost fericit.

Frumusetea asta o caut in Bucuresti. Daca pun cap la cap toate momentele frumoase ce mi s-au intamplat aici, Barcelona pare, prin comparatie, un catun. Pentru ca, intr-un oras atat de cenusiu si haotic, frumusetea se joaca cu noi. E acolo, dupa colt, pe cealalta strada, langa o cladire pe care nu ai remarcat-o pana atunci. Trebuie doar sa fii mai atent. E cumva peste tot si nicaieri. Insa ea exista, si am deja sute, daca nu mii de povesti frumoase raspandite prin Bucuresti. Povestile mele si doar ale mele. Care se intalnesc insa cu alte milioane de povesti si fac orasul asta atat de bizar, eclectic si si cu o arhitectura care pare ca si-a pierdut sensul, sa para extraordinar de frumos.  O frumusete vie, ce se schimba in fiecare zi. Cu care ma intalnesc in fiecare zi, si de care ma indragostesc permanent. Si atunci ma gandesc ca, totusi, orasul care imi place cel mai mult din lume este chiar orasul in care traiesc. Bucuresti.

LOve,

O.

P.S. Bucurestiul va gazdui anul viitor, incapand cu luna mai, a 7-a editie a Bienalei de Arta. Bucharest Biennale 7 are ca tema exact aceasta evolutie a orasului in cautarea propriei frumuseti: „What are we building down there?” (Ce construim noi aici?). Totul a pornit de la urmatoarea gluma: – Care-i diferența între un basm din Vest și unul din Est? – Un basm din Vest începe cu „A fost odată ca niciodată…”, iar un basm în Est începe cu „Va fi odată ca niciodată…”*
Iar Bucurestiul contine modelul perfect al evolutiei unui oras aflat in continua tranzitie, in care se intalnesc betonul si sticla, casele boieresti, blocurile comuniste si mai ales, o multime de cladiri care acum adapostesc cu totul alte povesti decat cele carora le erau destinate: „Circuri ale foamei” transformate in mall-uri, fabrici transformate in cluburi, palate in care gasim acum in restaurante sau teatre. „Este o arhitectură care sărbătorește imobile industriale, spații corporatiste, centre comerciale, supermarketuri de diferite dimensiuni, depozite și cartiere rezidențiale. Se cuibăresc între, deasupra și pe lângă structurile deja existente, stratificate de istorie. În modul acesta crează tot mai multe căi amestecate de a considera ce este public și ce nu, în același timp inversând relația de putere al mediului urban controlat de guvern, la unul menținut predominant de sectorul privat și corporatist.” E o poveste in continua transformare, ce se refera nu doar la spatiile publice si la arhitectura, ci si la cei care locuiesc acest spatiu. Cum vor interpreta artistii aceasta relatie si poveste a Bucurestiului, vom afla anul viitor, la Bienala ce va incepe pe 26 Mai. Stim deja ca ea va fi curatoriata de celebrul Niels Van Tomme, ceea e e o veste foarte buna. Detaliile despre participanti vor fi anuntate in curand, iar programul puteti sa-l gasiti pe pagina de Facebook a evenimentului Bucharest Biennale 7.

 

Photography: Sebastian Florea
Hair Style: Robert Both Studio
Outfit: Total look H&M AW 2015, Italia Independent sunglasses, available in selected OPTIblu stores, Camper shoes.