Am oprit pe drum pentru a admira inca un apus de soare sublim, deasupra unor dune de nisip. Vantul batea in continuare cu putere, iar sunetul lui se impletea cu chemarile muezinilor la rugaciune. Allah e mare, cantau ei, iar eu ma bucuram ca ajunsesem aproape de Sur, oraselul cel mai indepartat de pe traseul calatoriei noastre in Oman. Curiosi, cativa copii s-au apropiat de noi si ne trageau de limba, incercand sa afle de unde suntem si ce facem in acel loc atat de pustiu, si care nu se afla pe nicio harta turistica. Obisnuiti sa priveasca in fiecare zi acelasi apus de soare, nu aveau cum sa realizeze ca noi, veniti din prafuitul si aglomeratul Bucuresti, ne bucuram de spectacolul soarelui ce se facuse de un rosu aprins, inainte de a disparea dupa dune.
In Sur se lasase deja noaptea cand am ajuns, iar primul drum, dupa ce ne-am cazat, a fost in orasul vechi, unde un vechi far a fost restaurat, iar zona a devenit loc de promenada pentru localnici, dar si pentru turistii care vor sa vada portul vechi si orasul de sus. Sur pare inconjurat de ape din toate partile, pentru ca se afla pe malurile unui estuar din Marea Arabiei, pe coasta de est a Omanului. Casele lui albe straluceau in lumina puternica a lunii pline, iar in departare se vedea un pod luminat in toate culorile, pe care urma sa il si traversam mai tarziu, pentru a ne intoarce la hotel.
Mi-a facut o impresie tare buna aceasta prima intalnire cu orasul, asa ca abia asteptam ca a doua zi sa il explorez mai pe indelete si sa si fac cateva fotografii in centrul vechi, imbracat in outfitul semnat de Irina Voinea. Insa pana atunci am mai admirat o data luna plina ce stralucea deasupra unei moschei superbe, si ne-am retras apoi la hotel.
Asa e, a doua zi chiar m-am indragostit cu totul de Sur, pentru ca are o poveste super fascinanta. Este considerat unul din cele mai vechi orase port din lume, pentru ca de aici plecau corabii spre estul Africii, dar si spre India si China, inca de acum 2000 de ani. In acest loc pare ca exista o asezare inca din epoca bronzului, iar apoi, odata cu dezvoltarea comertului, a devenit un puternic centru pentru transportul spre restul tarilor arabe si a Imperiului Otoman a cafelei si mirodeniilor venite din India, China, Africa sau Asia de Sud-Est. Insa nu doar comertul cu mirodenii a imbogatit Sur-ul, ci si cel cu sclavi, orasul fiind un important centru pentru comercializarea acestora. Insa, dupa ce Imperiul Britanic a abolit sclavia si a interzis acest tip de comert, Sur a inceput sa decada. Iar odata cu deschiderea canalului Suez, cand rutele comerciale pe mare s-au schimbat complet in aceasta zona, Sur si-a pierdut aproape complet importanta.
Ma gandeam la toate astea in timp ce ma plimbam pe stradutele din orasul vechi. Impropriu numite stradute, pentru ca, aproape ca peste tot in lumea araba a deserturilor, casele par amplasate dupa niste reguli nescrise stiute doar de cei care locuiesc acolo. Si sa nu uitam ca Sur e totusi un oras ridicat de marinari. E foarte usor sa te ratacesti aici, mai ales ca toate casele sunt la fel de albe, stradutele acoperite de praf arata toate la fel, iar caprele si cainii par sa convietuiasca foarte bine alaturi de stapanii lor, ingnorandu-ne cu desavarsire pe noi, turistii straini care au venit sa le tulbure siesta. Am ajuns, ratacind, pana pe plaja unde, in departare, cativa copii jucau fotbal pe nisip. Eram cumva intr-un capat al lumii, de unde doar barcile si vaporasele din portul vechi de mii de ani, ne-ar mai fi putut duce mai departe.
Si schiar admiram aceste mici corabii cand am aflat ca in Sur exista si un muzeu al navigatorilor, unde puteam afla mai multe despre acesti oameni curajosi care au facut din Oman o tara bogata, inca de acum cateva sute de ani.
Muzeul, inaugurat in 1987, reflecta traditia marinareasca a acestui oras. Este amplasat in zona Al Aruba, insa, in curand, o noua constructie, moderna, va gazdui viitorul Muzeu Maritim. Pana atunci insa, va indemn sa vizitati acest loc, unde o sa aflati cat de important era Sur-ul in comertul cu cafea, de exemplu. Primele cafele care s-au baut in Venetia au trecut sigur pe aici. La fel ca si cele pe care sultanii le beau in Istanbul. Puteti chiar sa vizitati o mica corabie amplasata in interiorul muzeului, sa vedeti rutele comerciale pe mare, care ii duceau pe marinarii din Sur pana in indepartata China, sau sa vedeti fotografii si reproduceri ale unor harti vechi ale orasului si ale acestei parti de lume.
Ce mi s-a parut fascinant a fost faptul ca in interiorul muzeului se afla in continuare un atelier de fabricatie a corabiilor traditionale, detinut de o familie cu un trecut indelungat in acest mestesug. Dupa cum vedeti, aveti o multime de motive sa vizitati acest muzeu, mai ales daca sunteti pasionati de istorie.
Si pentru ca am povestit de rutele comerciale ale marinarilor din Oman, nu puteti sa ajungeti in Sur si sa nu vizitati bazarul. Este destul de haotic dupa ce parasiti „strada principala”, care este decorata foarte frumos, insa cred ca asta face parte din farmecul orientului. Si in mod sigur, veti gasi un localnic care sa va indrume, sau chiar sa va insoteasca pana in locul in care doriti sa ajungeti. Ceea ce mi s-a intamplat si mie, atunci cand m-am ratacit in bazarul din Sur, insa, asa cum am mai spus in articolele pe care le-am scris despre Oman, oamenii de aici au sufletul bun ca painea calda. Oriunde am fost in aceasta tara m-am simtit minunat, si asta a fost, mai ales, datorita omanezilor. Asa se face ca din acest bazar mi-am si cumparat kumma – palaria traditionala purtata de barbatii din Oman. Evident, cu ajutorul unui localnic, care m-a indrumat spre magazinul specializat in asa ceva. E cea pe care o port AICI.
Am parasit bazarul pentru ca ni se facuse foame. Si tot de la niste localnici am aflat si de acest restaurant, popular printre surieni, unde am mancat absolut genial! Supa de linte nu am apucat sa o mai fotografiez, dar am pozat acest orez care a fost cel mai bun pe care l-am mancat in viata mea. Nu stiu cu ce mirodenii era facut, dar parea ce a fost preparat de niste zei, ca prea era genial la gust. Oricum, asa cum v-am mai spus, bucataria din Oman este foarte buna, pentru ca are un amestec de bucatarie traditionala araba cu influente venite din India. Iar cum Sur era principalul centru de comert cu India, evident ca aici se simt si mai puternic aceste savori indiene.
Am lasat la final si cateva atractii pe care le puteti vedea in apropierea Surului, si anume o rezervatie naturala cu un lac roz, niste plaje superbe, dar si o plaja roz (celebra pentru ca aici vin testoasele sa isi depuna ouale). Si desigur, si pentru ca are culoarea asta atat de speciala.
M-am despartit de Sur ca de un foarte bun prieten, cu promisiunea ca o sa revin sa il revad cat de repede. Pentru ca tare, tare mult mi-a placut acest orasel, care nu e nici foarte curat, nici foarte bine organizat, nu are nici zgarie nori si nici muzee extraordinare, in schimb are niste oameni extraordinari de primitori. Iar mancarea de aici, ii multumesc lui Allah, este divina! Si da, poate ca o sa va pierdeti si voi pe stradutele din orasul vechi, dar sincer, de cate ori in ultimul timp v-ati mai dat voie sa va rataciti, macar putin?
LOve,
O.