HellO, WOrld!
Bucurestiul se prabuseste. La propriu. Ma tot gandeam ca poate Dumnezeu nu ne mai da un cutremur pentru ca nu e mai e nevoie, daramam noi singuri orasul. Intre timp ne batem cu pumnii in piept peste tot ca Bucurestiul este acest Mic Paris care a avut doar un ghinion urias sa nimereasca sub 50 de ani de comunism. Dar ca acum e bine mersi, pentru ca Ceausescu e mort si ingropat, iar orasul nu mai sufera de demolarile megalomanului. Mda, ar fi bine sa fie asa. Dar vedem cu totii, daca avem ochi, ca o multime de cladiri istorice sunt lasate, pur si simplu, sa se darame. Monumentele ce nu pot fi puse la pamant cu buldozerul sunt lasate prada intemperiilor, cetatenilor ce le ocupa abuziv si arata ca niste rani uriase si murdare pe strazile ce alta data faceau faima Micului Paris.
Pentru ca da, Bucurestiul chiar a fost Micul Paris. Bunica imi povestea de prajiturile de la Capsa, de plimbarile la Sosea, de balurile unde se vorbea mai mult in franceza decat in romana, de rochii si voalete si palarii ce veneau impachetate in matase de la Paris, alaturi de sticle de parfum Guerlain sau Houbigant. Erau anii superbi ai Bucurestiului, ce se umplea de palate si vile superbe construite sub inspiratia pariziana, cu candelabre uriase de cristal, mobilier din lemn pretios si oglinzi venetiene asezate in fata unor ferestre uriase, prin fata carora treceau doamnele cu umbrelute de soare. Un oras care m-a fascinat si de care m-am indragostit prin povestile bunicii si pe care apoi l-am descoperit in romanele si nuvelele lui Eliade, ce au adaugat si mai multa magie asupra acestui oras. Oras in care m-am mutat acum mai bine de 10 ani. Cu acte cu tot. Si pe care il vad cum dispare. Ingrijorator de repede. Se face, pur si simplu, praf.
Da, si ma ingrijoreaza teribil asta, la fel cum ma ingrijoreaza disparitia parcurilor si a copacilor, in acelasi timp cu multiplicarea nesfarsita a cladirilor de birouri sau de locuinte, unele dintre ele ridicate complet fara sens si logica chiar in mijlocul Bucurestiului vechi. Nu sunt absurd, mai ales ca traiesc intr-un oras care in toata existenta lui a suferit din cauza cutremurelor si care are o arhitectura atat de eterogena din cauza asta (dar si a incendiilor si a influentelor culturale ce au migrat dinspre Orient spre Occident), insa imi doresc ca atunci cand se construieste ceva nou, chiar sa se tina cont de ce se afla langa. Un fel de bun simt al vecinatatii, macar. Si un pic de respect in fata istoriei, desigur.
Dar cum asta nu prea se intampla, m-am gandit ce as putea face eu. Cum am deja vreo 40.000 de followers pe retelele de socializare, mi-am spus ca ar trebui sa actionez ca un primar responsabil al unui oras si sa mobilizez comunitatea. Si sper ca in demersul asta sa mi se alature si altii. Pentru ca ce mi-as dori, este sa am o lista cu cladiri monument istoric care sunt in pericol de prabusire, iar pe acestea sa le adoptam cumva. Asa cum sunt programele organizate de diferite fundatii care te pot ajuta sa adopti de la distanta un delfin, sau un urs, de ce nu ai putea adopta un monument istoric. Pe care sa-l salvezi? Evident, aici e nevoie si de sprijinul autoritatilor, care, dupa cum vedem, nu prea sunt implicate in salvarea istoriei orasului. Ba chiar, de multe ori, par a fi impotriva acestor actiuni. Insa cum vin alegerile, ma gandeam ca am putea sa ii sensibilizam mai usor. Ce spuneti? Incercam sa salvam Micul Paris? Foloseste si tu #SaveLittleParis , iar eu o sa continui sa ma fotografiez langa cladiri monument aflate in stadiu avansat de degradare si pe care eu consider ca ar fi minunat daca am reusi sa le salvam. Si am inceput cu Palatul Venetian din parcul Luigi Cazzavilan.
Am ales palatul Cazzavilan pentru ca tocmai a inceput carnavalul de la Venetia, dar si pentru ca acesta cladire minunata pare cel mai trist exemplu de acest fel din Bucuresti, ea fiind abandonata inca de la cutremurul din 1977, care a afectat-o foarte tare si care a lasat-o fara acoperis. Si de atunci, adica de aproape 45 de ani, acest palat inca e in picioare, cu stucaturile superbe pe fatada strabatute de crapaturi si cu ferestre oarbe dincolo de care nu mai privesc acum decat niste pui de pisica ce se joaca printre cioburi. A fost numit palatul venetian si poti inca sa-ti imaginezi cum arata acum 100 de ani cand era finalizat. Desi e spune ca in el a locuit jurnalistul italian Luigi Cazzavilan, cel care a intemeiat celebrul ziar Universul, palatul nu pare sa fi avut nicio legatura cu acesta. În planul urbanistic al Capitalei din 1911, proprietar al cladirii din Parcul Cazzavilan este trecut un anume G. Braun, iar în Bukarester Tagblatt, publicat în anul 1918, proprietarul intregului imobil – 6a, 6b, 6c – era Constantin Şerbănescu, acesta fiind probabil cel care a construit şi cel de-al doilea corp al clădirii. Daca esti curios sa vezi cum arata acum interiorul, am gasit ACEST articol pe VICE, unde poti sa iti dai seama cat de rau s-a degradat cladirea in timp. Dar poti sa si remarci, si in interior, detalii ale minunatului palat care inca mai rezista (si ma si mir cum). Evident, asa cum subliniaza si autorul acelui articol, viitorul pare foarte sumbru pentru Palatul Venetian din parcul Cazzavilan.
Mai putem sa salvam ceva? M-as bucura tare daca am reusi. Insa aici, chiar am nevoie de ajutorul vostru. Si btw, daca stiti de astfel de cladiri monument istoric ce sunt lasate sa se degradeze, scrieti-mi, va rog, Si daca faceti fotografii cu ele si le postati undeva, folositi hashtagul #SaveLittleParis . Eu o sa vin sa ma fotografiez la randul meu, cu ele. Si o sa le spun povestea, in postarile urmatoare pe blog. M-as bucura ca ea sa se termine cu un Happy End.
LOve,
O.
Photography: Ionuț Gighileanu
Hair Style: Robert Both Studio
Outfit: Calapod made to measure tuxedo, The Stories of O. velvet bowtie, Denis hand made shoes, Saint Laurent sunglasses, vintage Venetian mask.