HellO, WOrld!
Vacantele copilariei, petrecute la bunici, sunt unele din cele mai frumoase amintiri ale mele. Crescut la oras, inconjurat de blocuri, astepteptam intotdeauna vara mai ceva ca pe Mos Craciun (mai ales ca pe atunci nici nu stiam de el, purta numele de Mos Gerila si venea la mine cu ciocolata chinezeasca, banane, portocale si faimoasa trusa Optik). Zilele lungi de vara, catarat in varful nucului din curtea bunicilor, privind in zare spre muntii Rodnei, mi se pareau minunate si imi doream sa nu se mai termine. Ma indopam cu coacaze, visine si nuci verzi, si nu aveam alta grija decat sa astept venirea serii, anuntata de cireada de vaci ce se intorcea de la pascut. Citeam Ciresarii sau povestirile lui Jules Verne si ma imaginam eroul unor aventuri chiar si mai spectaculoase decat cele descoperite in carti. Erau niste vacante perfecte. Iar nostalgia lor ma urmareste cumva, desi am ajuns intre timp pe unele din cele mai frumoase plaje ale lumii, sau in cele mai cosmopolite orase. Si totusi, gustul si mirosul painii abia scoase din cuptor, aerul pur si linistea aia de care ma bucuram in copilarie, nu le-am mai regasit decat rareori. Insa acum cateva saptamani, am descoperit cu bucurie niste locuri de poveste, ca cele din vacantele copilariei. In satele din Covasna.
V-am povestit AICI cum am ajuns in #TinutulConacelor. Insa ce nu am apucat sa va spun, este ca am cutreierat Covasna in lung si in lat, intalnindu-ma cu o multime de oameni minunati, ce incearca sa pastreze traditiile si mestesugurile pe care le-au invatat de la bunicii sau strabunicii lor. Am fost la atelierul de dogarie al lui Szoke Tibor din satul Harale, unde am privit uimit cum se fac butoaiele si putinile, intr-o dupa-amiaza calduta de octombrie. Ne-am indopat cu nuci si am baut o cafea super buna in curte, la umbra merilor, iar apoi am fost cinstiti si cu niste palinca de casa. Ne-a fost greu sa plecam, insa daca vreti si voi sa vedeti ce minuni ies din mainile lui Tibor, vizitati site-ul lui: www.budonka.eu
Insa ma astepta o alta intalnire surprinzatoare. Pentru ca am ajuns in Ghelinta, unde se afla una din cele mai vechi si frumoase biserici din Romania. E vorba de biserica Sf. Emeric (Imre), ce dateaza din prima parte a secolului al XIII-lea, fiind construita in stilul romanic tarziu. Atractia principala a acestui monument o constituie frescele superbe, datand din anii 1330-1340, care prezinta scene din viata lui Iisus si cea a sfantului Ladislau, fiind unice in tara. Este un exemplu de arhitectura pentru bisericile romano-catolice satesti din Transilvania secolelor XIII – XIV, iar eu nu mai conteneam sa ma minunez de faptul ca o asa frumusete nu este cunoscuta. Ma asteptam ca o multime de autocare pline cu turisti sa ajunga aici zilnic, pentru a vedea acest monument de arhitectura religioasa, insa nici vorba de asa ceva. Sper ca lucrurile sa se schimbe cat mai repede, iar biserica Sf Emeric sa intre in circuitele turistice importante din Transilvania, pentru ca e pacat sa nu ne laudam cu o asemenea frumusete de constructie, unde putem admira fresce mai vechi cu 200 de ani decat cele pictate de Michelangelo in Capela Sixtina. Daca v-am facut curiosi, puteti ajunge aici jungeţi aici prin Târgu Secuiesc, de unde urmaţi indicatorul spre Covasna sau Întorsura Buzăului, apoi după 4 kilometri ajungeţi în localitatea Catalina, unde faceţi stânga spre Ghelinţa, iar după aproximativ 8 kilometri intraţi în sat şi urmăriţi, puţinele indicatoare pe care scrie monument. Ajunsi acolo, incercati sa o gasiti pe doamna ce pastreaza cheile bisericii. Locuieste chiar peste drum, asa ca nu va va fi chiar asa greu.
Dupa atatea locuri spectaculoase, ne-am oprit la Conacul Benke, sa ne tragem sufletul. E locul perfect in cazul in care va doriti un weekend de rasfat maxim, pentru ca intreaga cladire a conacului a fost restaurata si modernizata, asa ca puteti sa va bucurati si de tratamente la SPA si de piscina. Camerele arata superb, cu o combinatie de mobilier vechi si facilitati moderne, iar mancarea a fost geniala!! Supa de pui cu taietei de casa si un gulash ca cel facut de bunica. Yummmmy!!! Daca vreti sa va petreceti un weekend la conac, il gasiti in localitatea Moacsa, pe drumul DN11 dintre Brasov-Targu Secuiesc-Bacau.
Well, dupa ce m-am rasfatat si bucurat de delicioasele preparate de la Conacul Benke am continuat calatoria spre satul Cernat. Ce oameni minunati am intalnit si aici! Sincer, imi parea din ce in ce mai rau ca weekendul are doar doua zile si ca va trebui sa ma intorc in Bucuresti, unde sa astept cate 30 de minute la un semafor. Asta in cazul in care functioneaza. Ma rog, sa revin acum la Cernat. Localitate unde puteti vizita un alt conac (da, v-am mai spus ca in Covasna sunt aproape 200 de conace, da?), care a fost transformat intr-un muzeu al civilizatiei si culturii populare de catre profesorul Haszmann Pal. Un om senzational, care a reusit sa adune aici o multime de minuni, de la case intregi restaurate, monumente funerare, ltractoare si combine de epoca, pana la gravuri, picturi sau patefoane. Despre istoria acestui muzeu privat, puteti afla mai multe de pe site-ul www.sznm.ro
Spre finalul zilei am ajuns la moara. Da, o moara de macinat graul, traditionala, aflata intr-un loc idilic. Atat de idilic, incat nici semnalul de telefonie mobila nu razbate pana aici, insa cine are nevoie de asa ceva cand ajunge in Paradis? Pentru ca exact asa m-am simtit acolo, printre casutele vechi, asteptand sa iasa painea cu cartofi din cuptor. Cred ca a fost una din cele mai bune cine din viata mea, la care m-am delectat cu zacusca, carnati si untura intinsa pe painea calda. M-am indragostit la propriu de locul asta si m-am bucurat sa aflu ca pentru cei interesati se ofera cazare intr-una din casele vechi, restaurate: Casa Lea, Casa Almasi, Casa Anna, sau chiar in Hambar. #backtonature Detalii puteti afla de AICI, iar in plus o sa vedeti ca la Moara se organizeaza si tabere tematice pentru copii, asezamantul functionand si ca o asociatie sociala.
In timp ce soarele se pregatea sa apuna pe un cer ce capata nuante fantastice, am privit vacile ce se intorceau de la pascut si m-am intrebat si eu, la fel ca Cioran: „A quoi bon avoir quitte Coasta Boacii?„. Desigur, o intrebare retorica, insa m-am bucurat ca am fugit cateva zile din aglomeratul Bucuresti pentru a descopari oameni atat de minunati in locuri nu atat de atinse de civilizatia internetului, insa cu suflet mare si care reusesc sa faca ceva pentru comunitatea lor. Si in plus, sa ne ofere noua niste momente unice, desprinse din amintirile din copilarie.
Eu m-am simtit senzational si va invit si pe voi sa trageti o fuga pana in Covasna. Din fericire, o sa auziti din ce in ce mai multe despre aceasta zona, pentru ca orasul Sfantu Gheorghe participa la cursa pentru desemnarea Capitalei Culturale Europene a anului 2021. De fapt, intreaga comunitate din Covasna face parte din acest proiect, despre care puteti afla mai multe de pe site-ul: www.i2021.ro Ce excursii si tururi se pot organiza in zona veti descoperi accesand aplicatia PocketGuide.
Sper ca v-am facut curiosi si v-am trezit dorul de duca.
Szeretlek,
O.
Photography: Personal Archive, Alex Damian
Hair Style: Robert Both Studio
Outfit: Modern Essentials selected by David Beckham for H&M shirt, available now in selected H&M Stores, Diesel jeans, Saint Laurent sunglasses available in OPTIblu stores, US Polo boots.