Sari la conținut

Remember 1984?

HellO, WOrld!

 

Eram destul de mic in 1984, asa ca singurele amintiri ce mi-au mai ramas de atunci sunt cele din jurul casei bunicilor. Poate pentru ca toate senzatiile traite acolo erau mult mai puternice, iar eu ma minunam nespus de curtea aia mare cat o lume, cu nuci si vita de vie, cu animale mici si mari, libelule, gandaci de Colorado si albine. Banuiesc ca toti avem nostaligia vacantelor nesfarsite de vara petrecute la bunici. Daca ele se petreceau la tara, cu atat mai bine, chiar daca ne intorceam acasa juliti in coate si genunchi si negri ca niste pui de tigan. Dar ce amintiri frumoase adunam, si cat mai asteptam noi vara urmatoare pentru a ne revedea prietenii carora abia le invatasem numele.

Nu credeam ca o sa mai traiesc sentimentul ala prea curand. Poate chiar deloc, pentru ca intre timp m-am facut om mare, si ma minunez din ce in ce mai putin. Sau asa credeam, pana am ajuns in locul asta minunat de langa Novi Sad. Da, e in Serbia. Unde am ajuns pentru prima data in viata mea, pentru ca am fost invitat de Autoritatea de Turism a Serbiei sa particip la festivalul EXIT. Care a fost MAGIC, asa cum v-am povestit deja AICI. Pentru ca pe scenele din cetatea Novi Sad-ului au cantat anul asta: Bastille, David Guetta, The Prodigy, Dimitri Vegas & Like Mike, Ellie Goulding, The Vaccines, Wiz Khalifa, Marco Carola, Nina Kraviz si multi, multi altii. Iar daca noptile de festival au fost spectaculoase si pline de energie, zilele au fost dedicate relaxarii. Si asa am ajuns la Salas 137, acest loc de poveste, ce mi-a adus aminte imediat de vacantele la bunici.

Ovidiu Muresanu Serbia

Ovidiu Muresanu Serbia

Ovidiu Muresanu Serbia

Ovidiu Muresanu Serbia

Ovidiu Muresanu Serbia

Ovidiu Muresanu Serbia

Ovidiu Muresanu Serbia

Ovidiu Muresanu Serbia Ovidiu Muresanu Serbia

Ovidiu Muresanu Serbia

Ovidiu Muresanu Serbia

M-am relaxat in livada si am mancat niste bunatati sarbesti traditionale, absolut delicioase. Si ma gandeam ce viata linistita aveau oamenii in 1984, cand nu existau telefoane mobile, internet, Facebook, Instagram si Snapchat. Cand pozele se faceau cu aparate grele si erau imprimate pe hartie, asa ca pentru a vedea rezultatul trebuia sa astept cateva zile bune pana cand venea tata cu filmul developat si cu fotografiile ascunse intr-un plic de hartie. Smena se numea aparatul, imi amintesc si acum. Era unul rusesc, ce ne-a insotit in multe vacante in copilarie. Iar fotografiile stau si acum la ai mei, ordonate si un pic decolorate, in Albumele de fotografii. Unele reale, palpabile, nu ca cele de pe Facebook. Le rasfoiesc din cand in cand, cand ajung pe la ai mei, si ma bucur ca am asa amintiri. Dar asta nu inseamna ca nu ma bucur ca tehnologia a evoluat. Pentru ca acum ne e mult mai usor. Facem fotografiile intr-o secunda, si in acelasi moment le putem prelucra si apoi impartasi cu mii si mii de prieteni de pe Facebook sau Instagram. Sau putem sa facem filmulete haioase pe Snapchat (da, stiu, a lansat si Instagram ceva asemanator, dar functionalitatea cea noua inca nu m-a convins. Cred ca Instagram trebuia sa ramana Instagram si atat.) Si cu toate astea, peste 30 de ani, tot ce noua ni se pare in 2016 super spectaculos, toate tehnologiile ai aparatele pe care le folosim acum, vor fi la fel de prafuite si invechite ca aparatul Smena al parintilor mei.

Chiar, voi cum va imaginati ca o sa arate anul 2044? Va mai exista Facebook? Dar Snapchat?

Apropo de Snapchat, am reusit sa fac un montaj in iMovie cu toate filmuletele pe care le-am realizat in prima mea calatorie in Serbia. Sunt multe imagini de la Exit Festival, dar si de la plaja, din Belgrad si din Novi Sad. Il gasiti mai jos. Eu sunt sigur ca peste 30 de ani o sa ma uit cu multa nostalgie la el.

 

 

LOve,

O.

P.S. De ce am ales anul 1984? Pentru ca port pe mine tricoul  George Orwell – 1984, din noua serie Book Cover Tee lansata recent de draga mea de Noemi Meilman. E o colectie capsula de 18 tricouri, cu coperti de carte pe ele, realizate cu grafica Oanei Bartos, studenta in anul 3 la seectia de Moda a UAD Cluj, in clasa lui Lucian Broscatean. E un proiect pe care il ador, pentru ca pune impreuna moda, prasiunea pentru lectura si grija fata de animale, pentru ca profitul din vanzarea acestei colectii va merge catre centrul de adoptii canine si feline Iubirrre. Tricourile sunt disponibile, in exclusivitate, pe site-ul Molecule F si in Molecule F Concept Store, din Promenada Mall.