HellO, WOrld!
Zilele astea caniculare in care Bucurestiul se topeste si se prelinge pe asfaltul inmuiat si el de soare, imi amintesc de una din putinele zile din inceputul lui Iunie in care Madridul a dogorit asa cum stie sa o faca prea bine in timpul verii. Madridul nu e un oras de care m-am indragostit la prima vedere, a ramas la nivelul de oras „placut” pana in 2019, asta desi il vazusem deja de mai multe ori. Dar de la vacanta de acum doi ani lucrurile s-au schimbat mult, atat in Madrid, dar mai ales in modul in care vad cum relationez eu cu capitala Spaniei. Pentru ca da, acum iubesc Madridul. Pentru ca e WOW, desi nu este la fel de flamboaiant ca sora lui catalana, Barcelona, cea presarata de lucrarile lui Gaudi. Insa trebuie descoperit incet, incet, iar apoi sa-l lasi sa iti patrunda in suflet pe masura ce ti se dezvaluie, din ce in ce mai frumos, cuceritor ca un toreador in arena. Si s-ar putea sa descoperi, chiar atunci cand nu te astepti, un mic paradis.
Pentru ca da, orasul asta e surprinzator. V-am spus deja ca am fost de mai multe ori in Madrid, si desi am vizitat o multime de obiective turistice, de fiecare data cand plec de acolo constat ca mai am o lista intreaga de locuri de vazut, pe care nu am apucat sa le vizitez. Din fericire insa, de data asta mi-am facut timp sa ajung intr-unul din locurile cele mai frumoase ale Madridului, o vila splendida si veche de mai bine de un secol, dintr-un cartier select al orasului. Este vorba de Muzeul Sorolla, dedicat pictorului spaniol care a locuit aici la inceputul secolului al XX-lea, si care a creat in Madrid un mic paradis, cu o gradina ce aduce putin cu cele ale Alhabrei, insa decorata superb cu vestita ceramica pictata spaniola. O gradina in care din loc in loc sunt presarate statui, nuduri ale unor barbati inspirate de mitologia romana, iar pe alei poti vedea frecvent sevalete la care picteaza artisti sau tineri studenti ai universitatii de arte din Madrid.
Interiorul casei este la fel de minunat, aici fiind expuse multe dintre lucrarile cele mai cunoscute semnate de Joaquin Sorolla (1863 – 1923), pictor spaniol ce a avut foarte mult succes inca din timpul vietii. A fost premiat mereu la expozitii internationale (in Paris, in Statele Unite etc), iar lucrarile sale au fost colectionate de galerii si muzee mari ale lumii. Asa ca nu e de mirare ca si-a permis o astfel de resedinta, ce acum e transformata in muzeul Sorolla. Intrarea e doar 3 Euro, si se plateste doar in cazul in care vreti sa vizitati si vila, altfel, accesul in gradini este liber. Dar ar fi pacat sa nu descoperiti si interiorul acestei case superbe, si mai ales picturile atat de frumoase si solare, cu imagini marine, ce l-au facut faimos pe Sorolla in toata lumea. Lucrarea mea favorita din expozitia de aici este chiar cea de mai jos, The Horse’s Bath (Imbaierea calului cred ca s-ar traduce), insa pe peretii expozitiei de la parter veti gasi o multime de alte tablouri ce va vor incanta privirea.
Muzeul a fost deschis in 1932 iar majoritatea camerelor au fost pastrate exact ca in timpul vietii artistului, si puteti vedea aici si mobilier, decoratiuni, obiecte personale ale lui Joaquin Sorolla y Bastida. Muzeul il puteti repera destul de usor, se afla in apropierea statiei de metrou Chamberi, dar mai multe detalii gasiti pe site-ul lor oficial, AICI. E un mic paradis, o oaza de liniste si frumusete intr-un oras agitat, cum e Madridul, asa ca, daca vreti sa faceti niste fotografi super instagramabile si sa fugiti de caldura din miezul zilei, puteti sa va retrageti chiar aici, la Muzeul Sorolla.
Pentru mine a fost dragoste la prima vedere. Asa ca nu cred ca o sa va para rau daca ajungeti aici, mai ales ca locul, asa cum se vede, e un mic paradis. Si cine n-ar vrea sa-si bucure simturile cu asemenea imagini si miresme de flori, asa cum gasesti doar aici, la Muzeul Sorolla?
LOve,
O.