HellO, WOrld!
Trebuie sa recunosc ca nu a fost dragoste la prima vedere.
Nici macar la a doua (iar daca va intereseaza de ce, uite AICI). Si totusi, pentru ca dragostea trece prin stomac, am ajuns si la asta: acum iubesc Italia atat de mult incat m-as muta acolo. Cu totul. M-as muta in bucataria ei si n-as mai pleca. Pentru ca pizza, pentru ca pasta, pentru ca gelato si pentru prosciutto. Pentru mozzarella si pentru parmigiano, pentru prosecco si pentru cappuccino, pentru toate aromele alea inebunitoare care se simt cand treci pe langa orice restaurant italian. Si pe care nu le intalnesti nicaieri altundeva.
Nu stiu daca bucataria Italiei e la Roma (e posibil sa fie mai aproape de Bologna sau de Napoli), insa in Roma, tuturor felurilor astora cu nume ce se topesc pe limba li se adauga si niste mii de ani de istorie. Si parca te simti acasa cumva cand ajungi acolo, pentru ca nah, Traian i-a pus pe stramosii nostri daci pe o columna ce este si acum un monument teribil de important pentru italieni. Iar turistii japonezi ce ajung la Roma isi fac poze cu ea. Eu nu m-am fotografiat acolo, m-am oprit in Trastevere, in Giardini Borghese dar si pe langa Tibru, vizavi de Castel San’Angelo. Am baut un cappuccino si i-am ascultat pe chelneri in timp ce dezbateau aprins cum au jucat cei de la AS Roma. Mi-as mai fi comandat ceva, dar ei erau prea invaluiti intr-un fum gros de la tigarile pe care le agitau in maini. Si oricum, nu m-ar fi auzit. Pentru ca asa e la Roma, nimeni nu se grabeste. Festina lente, ar zice ei. Asa ca m-am ridicat si mi-am continuat plimbarea spre Piazza di Spagna.
Nu am apucat sa pun pe blog fotografiile astea, desi ele mi-au fost facute de Alex in Octombrie, cand am fost intr-un weekend la Roma. A fost una din cele mai frumoase mini-vacante de anul trecut, si pentru asta trebuie sa-i multumesc Romei ca exista. Si ca a fost asa de buna cu mine, pentru ca am avut vreme geniala, mancare de ne-am lins pe degete si chiar si un restaurant cu o stea Michelin (asa cum v-am povestit AICI). Am revazut Fontana di Trevi, am ajuns in gradinile Borghese, am vazut un apus minunat in San Pietro si am avut o dimineata superba pe malul Tibrului. Am rasfoit cartile vechi ale anticarilor de acolo si am mancat prin apropiere o pizza geniala intr-un loc al carui nume, din pacate, l-am uitat. Am admirat italiencele in varsta ce locuiau in aceeasi cladire cu noi si mi-am dat seama ca Roma seamana foarte mult cu ele. Sau poate e invers, spiritul orasului le-a imprumutat acelor doamne o eleganta si mai ales o siguranta ce vine din miile de ani de istorie a orasului ce a fost atat de mult timp, buricul lumii.
PS Tricoul O. Sole Mio! il gasiti in luna Ianuarie la un pret redus pe shop-ul meu TheStoriesofO.ro.
LOve,
O.
Photography: Alexandru Rosieanu
Hair Style: Robert Both Studio