Da, uitati de sex. Desi filmul este dominat in proportie de 80% de scene explicite de sex (puteti urmari trailerul primei parti AICI), ceea ce ramane dupa cele 110 minute ale peliculei este cu totul altceva. Desigur, fiind vorba de un regizor ca Von Trier, te astepti la mesaje puternice transmise intr-un mod extrem de subtil, insa in „Nymphomaniac” lucrurile se complica un pic mai mult, tocmai prin impartirea filmului in doua.
Prima parte, pe care o puteti deja viziona in cinematografe, si o a doua, ce urmeaza sa fie lansata abia pe 7 februarie. Intre timp, cei care vad prima jumatate a filmului parcurg un fel de Purgatoriu, asteptand sa fie cumva eliberati dupa vizionarea finalului povestii lui Joe.
Pentru ca Joe este personajul principal al „Nymphomaniac”. De ce a ales Von Trier acest nume, si nu Justine, Claire, Grace sau pur si simplu She (cum se numea personajul lui Charlotte Gainsbourg in „Antichrist”) nu stiu, dar banuiesc ca alegerea unui nume masculin nu e totusi intamplatoare. Asta pentru ca Joe este nimfomana, iar filmul urmareste ca un fel de jurnal foarte intim si presarat evident cu multe scene erotice, povestea acesteia. Daca Joe ar fi fost barbat, filmul nu ar fi avut aceeasi miza, pentru ca termenul nimfoman nu se aplica si barbatilor. Barbatii pot fi obsedati sexual, pot fi niste womanizeri, dar atat. Priviti doar exemplul ultimilor doi presedinti ai Frantei, cat de usor si cu simpatie au fost tratati pentru aventurile lor.
In schimb Joe ne spune, chiar de la inceputul filmului, ca se considera o fiinta rea ( iar asta mi-a adus aminte de „Melancholia” si de Justine care afirma ca „Life on Earth is Evil”). De fapt ii spune acest lucru lui Seligman, cel de-al doilea personaj cheie al filmului, cel care o gaseste pe Joe, intr-o dimineata, prabusita si plina de sange, in curtea blocului sau. Iar din acel moment, nimic nu mai e la fel. In aproape doua ore, cat dureaza „Nymphomaniac – Partea I”, pe masura ce Joe ii povesteste lui Seligman istoria vietii sale de pana atunci, am parcurs tot felul de emotii, dar cel mai mult mi-a placut ca am ras la un moment dat cu pofta. Cred ca a fost pentru prima data cand mi s-a intamplat asa ceva la un film semnat de Von Trier. Macar pentru atat, si tot merita sa vedeti „Nymphomaniac”.
Autoarea secventei care dezlantuie hohote de ras este Mrs. H. (interpretata magistral de Uma Thurman), sotia inselata cu tanara Joe. Mrs. H ii da o lectie sotului adulterin si vrea sa le arate celor trei copii minori dormitorul în care se consuma relatia extraconjugala a tatalui lor. Cele cateva minute ale acestei secvente sunt absolut geniale prin absurdul situatiei, iar Uma isi demonstreaza inca odata talentul absolut senzational.
Dar sa revenim la Joe, cea care marturiseste ca, de fapt, „singura diferenta intre ea si ceilalti oameni e ca si-a dorit intotdeauna mai mult de la apusuri. Mai multe culori si mai spectaculoase, atunci cand soarele atinge linia orizontului. Probabil asta e singurul meu pacat”. Privind doar prima parte a filmului, in care Joe este interpretata pe rand de Charlotte Gainsbourg si de Stacy Martin (Joe, in tinerete), inclini sa fi de acord cu ea.
![]() |
Secventa din film, cu tanara Joe si Jerome (Shia LaBeouf) |
Pentru ca desi indemnul regizorului si al personajului principal este „sa uitam de dragoste”, deoarece dragostea este doar o afectiune care ne intuneca mintile, descoperim ca nu sexul este raspunsul. Este doar o cale pentru aflarea acestuia. Pe care sper sa il aflam si noi, alaturi de Seligman, la finalul „Nymphomaniac – Partea a doua”.
Filmul regizorului danez Von Trier ruleaza in mai multe cinematografe din Bucuresti si din tara. Programul il puteti gasi AICI. Eu l-am vazut la Cinematograful Elvira Popescu, din incinta Institutului Francez, ce are in program mai multe filme foarte bune in aceasta perioada. Daca vreti sa le vedeti, accesati programul lor AICI.
Ne revedem pentru concluzii dupa 7 Februarie.