HellO, WOrld!
Se spune ca cerul de deasupra orasului Ierusalim cel mai frumos din lume. Iar ca sa ma conving de asta, am mers pana acolo, sa ma conving cu ochii mei. Si recunosc ca lumina de aici este atat de frumoasa si speciala, incat cerul pare mult mai aproape de pamant. Ai senzatia ca ai putea sa-l atungi cu mana. Probabil de aceea Ierusalimul a fascinat de mii de ani atatea popoare si civilizatii, a nascut legende si atrage milioane de pelerini pe strazile lui. Strazi din cetatea veche a Ierusalimului care sunt strabatute si acum de o energie aproape palpabila si pe care nu am simtit-o nicaieri in lume. Drumurile m-au dus spre Biserica Sfantului Mormant (sau Biserica Invierii), urmand Via Dolorosa prin vechiul Ierusalim, intr-o zi de duminica incredibil de linistita pentru un oras ce e asaltat de mii si mii de turisti.
Biserica, construita pe locul unde se considera ca se afla mormantul lui Iisus Hristos, pe vechea Golgota a Ierusalimului, este principalul centru de pelerinaj al crestinatatii, motivul pentru care au avut loc atatea cruciade, din dorinta de a-l elibera de sub stapanire musulmana. Acum e sediul Patriarhiei Constantinopolului, loc unde legendele spun ca s-ar afla buricul lumii, marcat prin oculusul din domul de vest al bisericii. Tot aici, IIsus ar fi facut aici ultimele sale 4 opriri pe Drumul Crucii, inainte de a ajunge pe dealul Golgotei.
Ca sa ajungeti la Biserica Sfantului Mormant, trebuie sa treceti prin bazarul (Souq-ul) din Muristan, pe stradutele inguste si pline de comercianti de suveniruri care vor incerca sa va atraga in micile lor magazine. Continuati sa urcati si, la un moment dat veti vedea ca incepe sa se aglomereze, veti remarca din ce in ce mai multe vesminte ale calugarilor aflati in pelerinaj si numarul mare de biserici. Ati ajuns in cartierul crestin din Ierusalim. Cand intri in curtea bisericii, remarci in stanga o poarta pe unde se ajungea in Gradina Getsimani, locul unde Hristos a fost prins de legiunile lui Caiafa. Lumea intra in liniste prin mica intrare ce a fost construita de cruciati, in biserica ce a fost ridicata in secolul al III-lea de catre imparatul Constantin, dupa ce mama sa, Elena, a descoperit aici, conform legendei, fragmente din crucea pe care a fost rastignit Hristos, dar si mormantul sau, gol.
Dupa atatea sute de ani si zeci de restaurari si reconstruiri, biserica reuneste acum sub o singura cupola mai multe bisericute apartinand tuturor riturilor principale crestine. Pentru pelerini, cele mai importante atractii sunt stanca Golgotei si mormantul sfant. Pentru a intra in Aediculus am asteptat la coada, pentru ca cele doua incaperi ridicate de calugarii franciscani sunt foarte mici si inauntru pot intra maxim zece persoane in acelasi timp. E multa liniste aici si, desi se inainteaza incet, lumea nu isi pierde rabdarea. E o senzatie stranie sa te aflii in „buricul lumii” crestine, loc ce a adunat in sute de ani milioane de rugaciuni si dorinte, de vise implinite si ganduri bune.
Intrarea in Aedicul
Intrarea la Mormantul Sfant, care a fost acoperit de catre cruciati cu o placa de marmura, pentru a-l proteja
Poate de aceea locul asta este atat de plin de energie. O energie care te face sa simti, intr-un mod cu totul si cu totul straniu, ca uiti de toate grijile si problemele, si te trezesti zambind. Sau, cel putin, asta mi s-a intamplat mie. Si nu cred ca are nicio legatura cu faptul ca la iesirea din Biserica Sfantului Mormant am dat nas in nas cu un preot al bisericii Kaballah, care a incropit urgent un ritual si m-a botezat in mijlocul strazii. Apoi mi-a legat un fir rosu la mana si a plecat, lasandu-ma cu un zambet destul de tamp pe fata. Si desi nu am inteles absolut nimic din vorbele ce le-a rostit in timpul ritualului, mi-am dat seama, privind in jur, ca toate miile de oameni care vin la Ierusalim, vin aici sa se roage. Toti cred in ceva mai mare si mai puternic decat ei, chiar daca isi fac cruce pe dreapta sau pe stanga sau nu isi fac deloc cruce. Fie ca se roaga la Biserica Invierii, la Zidul Plangerii sau la Cupola Stancii. Dar toate rugaciunile lor au atat energie, incat coloreaza cerul intr-un albastru nemaivazut. Doar la Ierusalim.
LOve,
O.