HellO, WOrld!
Recunosc, am ajuns in Cinque Terre pentru ca imi doream sa ma plimb pe Via dell’ Amore. Da, poteca aia ce iti ofera niste privelisti nemaivazute, ce urmareste coasta ligurica dintre Riomaggiore si Manarola. Iar fotografiile astea as fi vrut sa le fac pe terraza de la Bar dell’ Amore, cocotata pe coasta stancoasa deasupra marii de un albastru indigo, loc numai bun pentru a te minuna de un apus ce coloreaza casele din Manarola in culori si mai tari. Dar n-a fost sa fie. Pentru ca in ziua aia, in Toscana, a plouat cu spume. Atat de tare, incat ma temeam ca o sa raman blocat in La Spezia, pe peronul dusmanos si ud al garii. Nu stiu daca rugaciunile mele fierbinti au convins CFR-ul Italian sa duca totusi un tren prin tuneluri pana in Riomaggiore. Cert e ca m-am trezit in satucul asta pescaresc, ce facea fata cu greu torentelor ce se pravaleau strasnic de pe versanti. Dar Via dell’ Amore era inchisa. Din cauza furtunii. Ok, poate ca dragostea nu avea chef sa se plimbe in ziua aia intre Riomaggiore si Manarola. Dar eu, dupa atatea aventuri, am simtit clar ca dragostea trece prin stomac. Asa ca hai, unde sa mancam in Riomaggiore?
Am ochit un bistro chiar in port. Un loc de ala ca din filmele italiene din anii ’60. Cinci masute, un interior superb, sticle de vin expuse peste tot, si o terasa chiar deasupra marii. Si multe, multe fructe de mare in meniul Rio Bistrot! Pescuite in aceeasi zi, de darjii pescari din Riomaggiore, care nu se speriasera de ploaie si de valurile un pic mai mari.
Am comandat paste. Si o bere.
Eram in Italia. Intr-un bistro italian. Evident, am primit o bere italiana. Peroni. Iar dupa o zi asa plina de ploi, trenuri anulate, drumuri inchise, am simtit in sfarsit ca ziua se lumineaza. Probabil efectul pastelor delicioase, facute in casa, a muzicii italiene si a sentimentului ca ma aflu cumva, acasa. Pentru ca la Rio Bistrot nu ai cum sa te simti altfel, atunci cand patronul Manu, chef-ul Luca si toata echipa lor te trateaza ca pe un oaspete de seama. Au fost atat de draguti cu noi, incat ne-au servit cu bere si cafea chiar si dupa ce restaurantul se inchisese, pentru a se pregati pentru cina. Probabil ospitalitatea asta au invatat-o in cei aproape 100 de ani de cand a luat fiinta Rio Bistrot in golful asta splendid din Cinque Terre. Sau poate s-au nascut cu ea, e in genele italienilor sa te simti imediat ca facand parte din familie, atunci cand te asezi la ei la masa. Si asta te face sa-ti doresti sa te intorci. Pentru ca uite, chiar daca n-am gasit dragostea pe Via dell’ Amore, am gasit ceva mult mai pretios. Un loc unde stiu ca o sa ma simt intotdeauna ca acasa.
Iar atunci a iesit soarele. Iar eu am putut sa ma plimb printre barcile colorate trase la mal, pe stradutele inguste de port si sa ma uit cu ochii mirati la toate culorile caselor ce par suspendate de stanci, in locul asta izolat de lume, unde poti ajunge doar cu trenul. Si care este inclus in patrimoniul UNESCO, alaturi de celelalte 4 sate din Cinque Terre. Lumea e mai frumoasa aici, iar Peroni Piccola mi-a tinut companie. Asa ca mi-am promis sa ma intorc.
Ci vediamo presto, Riomaggiore!
Insa pana atunci, o sa-mi astampar dorul de Italia si de atmosfera aia de acasa chiar la Casa Di Peroni, ce se va deschide la mare in acest weekend. Unde? In Mamaia, la Cafe del Mar! Eu abia astept sa ma reintalnesc cu ospitalitatea italiana!
LOve,
O.
Photography: Serban Gheorghiu
Hair Style: Robert Both Studio
Outfit: H&M Shirt & Trousers from SS2016 Collection, Illesteva sunglasses available in OPTIblu selected stores, Cesare Paciotti shoes.