HellO, WOrld!
Asta e o sedinta foto la care visam de mult. Ma rog, in visele mele ea trebuia sa fie un pic altfel. Sa fi avut cu vreo 20 de grade Celsius in plus. Dar n-a fost sa fie. Pentru ca o sedinta foto se stabileste cu mult timp inainte. Imi aleg tinutele, ma gandesc bine la locatie, discut cu fotograful si Mini Me pentru a pune toate detaliile la punct. Cum de la o vreme ma lovise o nostalgie pentru litoralul romanesc al anilor ’80 si amintirea vacantelor cu parintii la Mamaia si Olimp nu-mi dadea pace, am zis sa revin pe plajele unde faceam cu lopatica si galetusa castele din nisip. Fiind mijlocul lui martie, si dupa niste zile cu temperaturi in jur de 20 de grade, mi s-a parut ca e momentul perfect pentru a ma intoarce, dupa atatia ani, in Olimp. Iar acum incepe toata povestea tragi-comica. In sambata aia a nins. Da, la mare. Dupa vreo 30 de ani de cand litoralul nu mai vazuse un fulg de zapada in Martie.
Iar daca ningea, inseamna ca erau cam zero grade. Batea un vant, de nu ai fi scos pe plaja niciun caine, nici macar un urs polar. Eram doar eu, un fel de Jon Snow pe roz, Mini Me si Claudiu, fotograful. Toti trei aproape vineti. Eu trebuia sa incerc sa schitez din cand in cand un zambet, dar nu prea mi-a iesit, pentru ca aveam fata imobila de frig. Bine, cred ca la un moment dat mi-a degerat si creierul, asa ca nu mai simteam frigul si am inceput sa rad de-a binelea. Oricum, ma asteptam ca din marea aia agitata sa iasa la un moment dat niste walking deads, ca aia din Game of Thrones (pe care da, abia astept sa-i revad in sezonul 6. Deocamdata ma uit la reluarile serialului de pe HBO3 – I LOOOOVE IT!). Nu a iesit nimeni, banuiesc ca era prea frig chiar si pentru ei. Si uite asa, nostalgia mea pentru litoralul romanesc s-a dus pe apa Marii Negre. Transformata intr-un mini aisberg. Dar asta nu doar din cauza frigului. Nu, deloc.
In primul rand, pentru ca statiunile nu mai arata deloc ca in amintirile mele. Si asta nu inseamna ca s-au schimbat in bine. Ba din contra. Daca eu imi aminteam de hoteluri albe si plaje nesfarsite, acum vezi numai niste hoteluri in paragina, eventual spoite in niste culori tipatoare, ceea ce le face sa para si mai jalnice. Ici si colo cate o exceptie, dar care nu face decat sa confirme regula. E adevarat, in martie nu e sezon. Dar eu nu inteleg de ce in tara asta, daca vrei sa mergi la mare in Ianuarie, Octombrie sau Martie, trebuie sa dai peste niste tristeti de parca pe litoral a avut loc un mini-razboi atomic. E adevarat, nu cred ca sunt multi nebuni ca mine, insa mie imi place marea si iarna. Chiar si asa salbatica si hotarata sa ma faca sa inghet de frig. Si as vrea sa ii mai acord o sansa si sa revin pe plajele alea unde beam Brifcor si asteptam sa merg pentru a douazecisisaptea oara la Delfinariu. Dar as vrea ca pana data viitoare sa se schimbe ceva. In bine.
LOve,
O.
The Project Friday is in LOVE with O. it’s realized with the special support of Molecule F, and it’s a tribute to Romanian designers
Photography: Claudiu Berechet
Hair Style: Robert Both Studio
Outfit: Le Petit Indigent top, available on Molecule-F, H&M trousers, Adidas Superstar sneakers, Oakley sunglasses.