HellO, WOrld!
Sunteti pregatiti pentru o vacanta de neuitat in Venetia? Suntem in 2015, iar anul asta trebuie sa ajungeti neaparat in orasul celebrei piete San Marco. Am sa va dau si niste motive foarte bune pentru a va convinge sa faceti asta. Nu, si nu e vorba de prosecco, Aperol Spritz si gelato, masti venetiene sau plimbari romantice cu gondola. E ceva mult mai frumos, e vorba de viitor. Dar si de trecut. Care anul asta s-au intalnit in mod fericit in Venetia, orasul lui Marco Polo, al celui mai vechi festival de film din lume si al celei mai vechi cafenele.
Pentru ca 2015 e anul celei de-a 56 editii a celei mai faimoase Bienale de Arta din lume. Iar venetienii au dorit sa marcheze cei 120 de ani de la prima bienala (organizata in 1895) prin gruparea tuturor expozitiilor de anul acesta sub titulatura „All The World’s Futures”. Si uite asa, esti invitat sa descoperi, contra unui bilet care costa 25 de Euro, viziunea asupra viitorului creionata de artisti din 89 de tari ce sunt prezente anul acesta la Bienala. Printre care se afla si Romania, prin pavilionul sau din Giardini de Biennale, ce gazduieste expozitia lui Adrian Ghenie, „Darwin’s Room”.
Cine e Adrian Ghenie? Unul din cei mai cunoscuti pictori romani si unul din cei mai bine cotati tineri artisti plastici din lume. Anul trecut, pictura sa, „The Fake Rothko”, s-a vandut cu aproape 2,5 milioane de dolari. Iar in Giardini de Biennale, demersul sau de a veni cu o expozitie de pictura la un eveniment dominat de instalatii si new media a fost apreciat de critici ce vad in Ghenie un salvator al picturii. Dar de ce ar trebui pictura salvata, m-am intrebat eu, dupa ce am citit mai multe reviewuri din reviste si ziare internationale ce recomanda expozitia „Darwin’s Room” printre cele care trebuie neaparat vazute la Bienala. Am vizitat o buna parte din pavilioanele din Giardini si recunosc, pictura lipseste aproape cu desavarsire. Poate parea cumva ciudat ca la o bienala de arta sa nu mai vezi expuse tablouri. In schimb, poti gasi o multime de ecrane, instalatii audio, proiectii si chiar foarte multe pavilioane goale, cum este cel al Austriei sau cel al Norvegiei. Ambele pavilioane aratatand senzational in minimalismul lor dus pana la extrem, insa nu m-am simtit aici in fata unui demers artistic. Ci a unuia arhitectural. Care da, poate avea legatura cu arta, insa nu cred ca e arta. Iar expozitia lui Ghenie, ce reinterpreteaza trecutul punandu-ne fata in fata cu niste personalitati istorice transformate si macinate de vreme, de la Lenin la Darwin sau Van Gogh, este. Asa ca uite un motiv foarte bun sa ajungeti la Venetia pana pe 22 Noiembrie, cand se inchide Bienala. Puteti vedea „Camera lui Darwin” semnata de Adrian Ghenie, pe care e foarte putin probabil sa-l revedem in Romania cu o expozitie, sau in niciun caz, nu prea curand.
Update: „Darwin’s Room” s-a inchis la sfarsitul lui Noiembrie 2015, iar Adrian Ghenie a revenit la Berlin. Sotheby’s, celebra casa de licitatii londoneza, a vandut pe 10 Februarie lucrarea „The Sunflowers in 1937”, semnata de Ghenie, la pretul record de 3.117.000 lire sterline, dublu fata de recordul precedent al artistului.
Odata ce ati vazut expozitia lui Ghenie, puteti sa va pregatiti acum pentru cele mai ciudate experimente si experiente artistice. Iar mie, cel mai interesant mi s-a parut demersul artistei Sarah Lucas ce reprezinta Marea Britanie. Un amestec de perversiune (tigarile iau locul aici unor jucarii sexuale) cu mult galben, ciment si sculpturi din plastic cu forme organice foarte asemanatoare unor sani. Artista recunoaste ca a dorit sa-si bine dispuna privitorii, de aceea a si ales galbenul ca si culoare predominanta, pentru ca a vrut sa transforme pavilionul UK intr-un mare desert. Unul inspirat din combinatia alb – galben a laptelui de pasare.
Dupa Marea Britanie mi-am tras sufletul in pavilionul Frantei. Un spatiu minimalist, vopsit in alb, in mijlocul caruia troneaza un copac urias, cu tot cu radacini. Initial nu mi-am dat seama ca se misca. Si nu numai ca se roteste, dar produce curent electric si sunete. E un cantec nesfarsit al copacilor, pe care il poti asculta asezandu-te pe un fotoliu si urmarind miscarea de revolutie a copacului, De altfel, asa se si numeste proiectul artistei franceze Celeste Boursier: „revolutions”.
Japonezii au facut o instalatie cu ecrane video in care poti urmari in loop raspunsurile unor copii la intrebarea: „Cum credeti ca ati venit pe lume?” Este super haios sa-i urmaresti, dar in sine, proiectul nu mi s-a parut wow. Asa ca am mers spre pavilionul Rusiei, unde dai nas in nas cu un pilot de vanatoare gigant, ce te urmareste cu privirea. Apoi ajungi intr-o camera intunecata, unde, pasind deasupra unui ecran ce prezinta imagini cu viermi, incepi sa constientizezi cat de efemera este viata. Ma rog, asta si-a dorit artista din Rusia sa ne transmita. Dupa ce te lamuresti ca nu vrei inca sa ai de a face cu viermii respectivi, nimeresti intr-o camera verde-rosie care te agreseaza vizual, dar te obisnuiesti repede cu contrastul naucitor. Insa te plicitisesti repede, asta daca nu incepe sa te doara capul. Si poate ti se face sete si o sa te indrepti, asa cum am facut eu, spre un chiosc, sa iti iei o apa. Erau niste baieti la intrare care au zambit pe sub mustati, dar abia dupa ce am incercat sa deschid usa de la frigider pentru a-mi lua apa si am vazut ca e blocata am inteles ca ceva nu e in regula. Mai ales ca nu vedeam nicio vanzatoare sau casiera. Well, de fapt nimerisem in pavilionul Canadei. Tara care vede un viitor foarte de afectat de consumerism. Dar intr-un mod extrem de haios. Mi-a placut. Nu la fel de funny mi s-a parut pavilionul Serbiei, tara ce a adunat intr-o sala alba gramezi de steaguri ale unor tari disparute de pe glob, in urma unor conflicte. Foarte simplu, dar teribil de sugestiv demers. Iti vine sa te intrebi, Who’s Next? #sadbuttrue
Am mai trecut prin pavilioanele Australiei si cel al Egiptului, care mi-au placut mult, insa la un moment dat au inceput sa se auda in difuzoare invitatia de a ne indrepta spre iesire. Era ora 6 seara, iar Giardini de Biennale se inchidea, cu tot cu povestile despre viitor pe care le gazduieste. Din pacate nu am apucat sa vad toate pavilioanele de aici, si cu atat mai mult regret ca nu am ajuns si la Arsenale, loc ce gazduieste alte pavilioane nationale. Insa sper ca voi sa aveti mai mult timp, sau macar sa va organizati vacanta mai bine. Pentru ca merita sa ajungeti la Bienala si sa vedeti tot. O sa va ia cam doua zile ca sa treceti prin toate pavilioanele (expozitiile sunt deschise, din pacate, doar de la 10 dimineata la 6 seara, iar in zilele de luni sunt inchise). In afara de Giardini de Biennale si Arsenale, puteti intalni expozitii ce fac parte din acest eveniment urias si plimbandu-va pe stradutele din Venetia, pentru ca o multime de artisti sunt prezenti aici cu proiecte individuale. Si merita sa va satisfaceti curiozitatea si sa intrati.
Insa pe stradutele din Venetia mai puteti intalni inca un loc magic: Libraria Acqua Alta, cea mai frumoasa librarie din lume. Este mai mult decat o librarie, este o poveste intreaga, cu pisici, carti si stampe vechi, tigari fumate pe jumatate si uitate instr-o scrumiera pe tarasa, un scaun si o masuta langa o fereastra de unde poti fugi cu gondola, inca o pisica, editii vechi de albume de arta, harti, stampe, carti postale ingalbenite de vreme, mii si mii de carti adapostite in cada, in gondola, in cutii, puse unele peste altele pana in tavan. Carti in toate limbile si cu povesti din toate partile lumii. Un loc din care nu mai vrei sa pleci pentru ca e mult prea frumos. Frizzo Luigi, proprietarul, iubeste atat cartile cat si pisicile, asa ca o sa le vedeti impreuna aici, in Castello, cartierul unde se afla libraria Acqua Alta. Am gasit aici o editie in italiana a Micului Print si am cumparat-o pe loc, pentru a avea o amintire frumoasa dintr-un loc atat de special. Sa nu-l ratati, pentru ca a devenit unul din obiectivele turistice cele mai cautate din Venetia. Si cand spun cautate, ma refer chiar la faptul ca nu e chiar usor de gasit, dar Google Maps e intotdeauna de ajutor in Venetia.
Dupa cum vedeti, azi v-am invitat sa descoperiti viziunile despre viitor ale artistilor prezenti la Bienala, dar si o frumoasa incursiune in istorie si in povestile gazduite in zecile de mii de pagini ingalbenite ale cartilor din libraria lui Frizzo Luigi. Va doresc sa le vedeti si voi, cat mai curand! Oricum, Venetia e minunata si merita sa o vedeti, Dar acum aveti niste motive in plus!
LOve,
O.
Mai multe despre aventurile mele la Venetia, puteti afla AICI. V-am deconspirat unde se bea cel mai bun Aperol Spritz si unde se mananca cea mai buna pizza din oras. #shhhhh
The Project Friday is in LOVE with O. it’s realized with the special support of Molecule F, and it’s a tribute to Romanian designers.
Outfit: Molecule-F Tee, available on Molecule-F, Topman trousers, Adidas Superstar Sneakers.
Photography: Maria David.