HellO, WOrld!
M-a trecut prima data un fior, atunci cand am vazut corul de pionieri intonand un cantec patriotic comunist, pe versurile Ninei Cassian. Iar apoi vazând-o, solara, jucausa, cuceritoare, pe plaja din 2 Mai. Sunt cele doua locuri unde cumva, memoriile ei si amintirile mele din copilarie s-au intalnit. Primul moment mi-a adus in minte cenusiul si minciuna spoita de zor ai ultimilor ani comunismului. 2 Mai-ul, în schimb, mi-a aratat libertatea, marea, prima plaja de nudisti pe care am vazut-o in viata mea, si la care am tras doar usor, cu coada ochiului, pentru ca eram insotiti, in tabara fiind, de tovarasa profesoara. Erau niste ani fara noima, in care ni se spunea ca totul are un singur scop, infaptuirea socialismului. Asta auzeam la televizor, asta recitam pe scena, altceva nu exista, doar pene de curent, un frig teribil in casa si din cand in cand, de Craciun de obicei, portocale si Pepsi la sticla. Dar noi parea ca aveam o misiune, sa construim socialismul, asa ca toate sacrificiile astea nu contau. Follow your dream, they say, asa ca asta faceam atunci, doar ca era o versiune in limba rusa. Si mult mai nasoala. Desi eram copil, ma prinsesem ca ceva era putred.
Am privit fascinat documentarul Distanta dintre Mine si Mine, pentru ca, exact cum spune Nina Cassian, e bine sa te intorci din cand in cand la cele spuse sau la concluziile pe care le-ai tras pe un anume subiect in urma cu multi ani, ca sa constati cat de mult te-ai schimbat intre timp. Ca opiniile tale nu mai sunt aceleasi ca atunci. Si ca e bine ca exista distanta asta intre tine si tine. Cumva, pare ca asa e viata, ne spune Nina Cassian, cu intelepciunea femeii de aproape 90 de ani, dar care rade si joaca si se joaca in documentarul semnat de Mona Nicoara si Dana Bunescu, hipnotizandu-ne, asa cum sunt sigur ca a facut si cu cei doi soti, cu cele doua mari amoruri ale sale, dar si cu amourette-le mai superficiale pe care le pomeneste zambind. Nu poti sa te desprinzi de ecran, pentru ca sinceritatea Ninei e atat de transparenta incat deja nu mai vezi cu ochii, ci cu sufletul, care se lasa acaparat cu totul de femeia asta incredibila care a inventat limba Sparga si care din camera ei plina de carti, scrumiere si pahare de votca ne arunca din cand in cand cate o privire in care se vad toate amorurile si indoielile ei.
Ascultăm inregistrari facute de Securitate in casa Ninei, imagini cu muncitori care ii demonteaza poezia ca pe o bucata de motor in 3 timpi, interviuri cu ea la televiziunea publica si apoi o revedem pe plaja, sau scriind la masa din curtea casutei din 2 Mai unde zeci de ani s-a retras in fiecare vara.
Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă,
te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui
multembilara voşcă pe-o creptiruă pangă
şi să-ţi jumizi firiga lângă-un hisar mârzui.
Ti-o imaginezi pe tanara Nina indragostita de idealul socialist, intr-un mod aproape mistic, o vezi cum se dezice apoi de el pe masura ce comunismul se transforma intr-o chestie jalnica, iar apoi o asculti cum a luat totul de la zero, in America. Cum a cucerit si acolo aproape tot ce se putea, desi nu a fost niciodata o femeie frumoasa. Dar nu aveai cum sa iti iei ochii de la ea. Pentru ca era Nina Cassian.
https://www.youtube.com/watch?v=MmFJd88Vmxg
Mergeti sa vedeti documentarul acesta, realizat la initiativa Adei Solomon. O sa iesiti din sala cu sufletul plin.
LOve,
O.