Ştiți ce îmi lipsea în 2016?
Anxietatea!
Acum nu îmi vine să cred, dar nu aveam niciuna. Poate cel mult una mică, gen: sper să nu ratez nicio petrecere/concert cool anul ăsta. Dar atât! De fapt, nici nu ştiam prea bine ce e aia anxietate, deşi pe vremea aia incă aveam job full time. Adică lucram de luni până vineri la corporație. Dar lansasem şi blogul de un an, iar toate shootingurile le făceam în weekenduri, când şi scriam. Din fericire, pe atunci postam fotografiile doar pe Facebook şi în feed-ul de Instagram, unde foloseam filtrul Rio de zor. Stories au apărut abia mai târziu. Iar blogul îmi aducea deja o mulțime de proiecte superbe, campanii şi colaborări cu branduri pe care le apreciam (şi le apreciez şi acum).
Petreceam mult mai mult, mă vedeam mult mai mult cu prietenii şi a fost anul in care l-am adoptat pe motanul Honey O., care a devenit urgent vedetă. În acelaşi 2016 mi-am lansar şi propriul brand de îmbrăcăminte: The Stories of O. Au fost câteva colecții de tricouri – pe care le găsiți şi acum în shop, în variante noi, plus o colecție capsulă, extraordinară, în colaborare cu Ioana Ciolacu!
Încă tot nu-mi vine să cred câte am făcut in acel an, dar o să vedeți şi voi mai jos.
Ce este sigur e că aș vrea să imi regăsesc starea de atunci. Să ne-o regăsim cu toții, de fapt, pentru că erau nişte vremuri (zici că au trecut 100 de ani!), când toate visele păreau mult mai uşor de împlinit. Nu aveam foarte multe nesiguranțe, nu părea să ne amenințe nimic. Şi totuşi…uite unde suntem acum. Trist, nu?
Chiar sunt curios cum va rămâne în istorie deceniul început în 2020. Deceniul anxietăților? Vom fi studiați in manuale de psihologie peste o sută de ani? Să sperăm că nu va fi unul negru sau maro, şi o să reuşim să-i schimbăm nuanța (măcar) în următorii 4 ani. Depinde doar de noi asta. Doar de noi. Dar vă rog, nu în portocaliu. Poate roz, poate un bleu ciel, sau, de ce nu, culoarea anului 2026: albul norului dansator.
LOve,
O.