HellO, WOrld!
Ma intreb ce o fi fost in capul saracului Brancusi cand a aflat ca vamesii americani considera ca „Maiastra” lui e o piesa industriala si ca trebuie taxata ca atare. Se intampla in 1927, cand el devenise deja unul din cei mai importanti sculptori ai lumii moderne. Iar Brancusi fusese invitat sa isi prezinte lucrarile publicului newyorkez, la Galeria Brummer. Well, a contestat atunci amenda in valoare de 210 dolari pe care i-a aplicat-o statul american, si a si castigat procesul prin care demonstra ca ceea ce facea el era chiar arta. Aproximativ 30 de ani mai tarziu, Constantin Brancusi, ce traia deja de multa vreme la Paris, decide ca 144 din operele sale sa fie donate statului roman dupa moartea sa. Ce face statul roman in 1956? Declara ca sculpturile lui Brancusi nu au absolut nicio valoare si ca nu-i intereseaza donatia acestuia. Asa ca sculptorului originar din Hobita, un satuc de pe langa Targu Jiu, nu-i ramane decat sa isi lase opera tarii de adoptie. Si cum Franta nu accepta la acea data donatii de la un strain, Brancusi a devenit cetatean francez.
Bref, dupa inca aproape 70 de ani, operele lui Brancusi ajung in sfarsit in Romania, reunite intr-o singura si minunata expozitie. La Timisoara, Capitala Culturala Europeana a acestui an, unde va spuneam ca se intampla multe lucruri incredibile si ca ar trebui sa le vedeti, dupa cum am scris AICI. Insa, cea mai minunata intamplare este chiar expozitia Brancusi. Pe numele ei complet: „Brâncuși: surse românești și perspective universale” si curatoriata de Doina Lemny, „expoziția aduce în atenția publicului diferite etape ale parcursului artistic al lui Brâncuși: de la operele create sub influența învățământului de la Școala de Arte Frumoase din București la confruntarea cu sculptura lui Rodin și până la decizia sa radicală de a abandona modelajul pentru a adopta metoda șlefuirii directe.”
Expozitia e deschisa la Muzeul National de Arta din Timisoara pana pe 28 Ianuarie, si este cea mai mare expozitie dedicata lui Brancusi organizata in Romania, in ultima jumatate de secol. Si tocmai de aceea ar fi minunat daca ati merge la Timisoara si ati vedea aceasta axpozitie ce ii reuneste operele, pentru ca aceasta sansa apare o data la o generatie. Asa ca va indemn sa nu o ratati. Mai ales ca acest periplu prin expozitia unde sunt reunite sculpturi de la Centre Pompidou din Paris, de la Fundatia Guggenheim de la Venetia, de la Tate Modern din Londra, aduse cu mari eforturi in Romania, o sa va faca sa va salte sigur sufletul de bucurie. Nici nu stiu cu ce sa aseman acest sentiment, probabil ultima data l-au trait romanii atunci cand Nadia a luat primul 10 din istorie la olimpiada de la Montreal. Cam asta e singurul termen de comparatie palpabil pe care l-am putut gasi atunci cand m-am aflat fata in fata cu genialitatea sculpturilor lui Brancusi. Care a redus fiintele si sentimentele la esenta lor, concentrandu-le apoi in piatra, in bronz sau in lemn. E cu adevarat incredibil!
Am stat minute in sir langa „Domnisoara Pogany”, incercand sa ii transmit cat sunt de fericit ca o vad. Mi s-a parut chiar ca i-a sclipit un pic coltul unui ochi la un moment dat. Dar e posibil sa fi fost doar o lacrima a mea, de emotie. Pentru ca e multa emotie in expozitia Brancusi. Emotie in bronz. Emotie in lemn. Emotie in piatra.
Si cred ca lui Brancusi i-ar fi placut sa va vada la el acasa. Asa ca vizitati-l la Timisoara, pana pe 28 Ianuarie, 2024.
LOve,
O.