HellO, WOrld!
Daca ati fost vreodata la una din petrecerile Gaia – si ma refer aici la cele de joia – de pe vremea cand inca exista si clubul, puteti sa va imaginati senzatia pe care o sa o aveti dupa ce veti vedea acest film. E ca atunci cand ma trezeam vineri dimineata dupa doar doua ore de somn si aveam un zambet tamp pe fata combinat cu o durere de cap dar si cu certitudinea ca fusesem la cel mai tare party ever. Asa m-am simtit dupa „Babylon”, cel mai nou film al talentatului Damien Chazelle. Este un film extraordinar, iar eu l-am vazut in avanpremiera, la invitatia celor de la Cinema City, chiar la iMAX.
Daca numele regizorului ti se pare cunoscut, sa stii ca el a luat deja un Oscar, pentru La La Land, fiind de altfel cel mai tanar castigator al acestui trofeu. Are doar 38 de ani, btw, pe care i-a implinit acum 2 zile. In Babylon reuseste sa aduca un urias tribut cinematografiei, pentru ca povestea filmului are loc chiar in momentul in care Hollywoodul face trecerea de la filmul mut la cel vorbit. Iar asta da prilejul unor istorii personale foarte puternice. Il vedem pe Brad Pitt in rolul lui Jack Conrad, un actor care isi traieste momentele de glorie si apoi de prabusire a popularitatii sale. Pe Margot Robbie ce interpreteaza o tanara aspiranta – una din miile care ajung in magicul oras Hollywood, dar care, printr-un noroc, se transforma in star de cinema. Iar, ca orice stea din orasul viselor, nici ea nu va straluci prea mult. Tot aici apare si Diego Calva, in rolul mexicanului priceput la toate, Manny Torres, ce isi vede si el visul implinit si apoi spulberat de tavalugul vietii. V-ati prins, e un film despre glorie si decadere, insa nu e doar atat.
Pentru ca cinema-ul e o iluzie, nu-i asa? Una frumoasa, dar care se sfarseste atunci cand luminile se aprind iar ecranul ramane alb si fara viata. Cumva acesta e si mesajul filmului pe care Damien Chazelle il dedica cinematografiei, un film care este exuberant, stralucitor, grotesc pe alocuri, incarcat pana peste masura, fetid, comic dar si trist, astfel incat te trece prin toate starile in cele trei ore cat te afli in fata ecranului. Are o multime de referinte la filme cult, care te urmaresc pe toata durata „Babylon”, are o muzica de jazz dementiala – de multe ori am simtit nevoia sa dansez in scaunul de cinema, are niste costume si o scenografie superbe, asa ca o sa va bucurati ochii si sufletul cu acest film.
Desigur, cel mai nou film al lui Chazelle poate nu e o capodopera, insa in viata nu avem nevoie doar de arta perfecta, cateodata o petrecere buna ne ofera mult mai multa bucurie. Si cum spuneam la inceput, filmul Babylon ar putea fi comparat cu cea mai tare petrecere ever. Si pentru ca tot e weekend, poate v-am facut pofta de un party. La cinema, de data asta.
LOve,
O.