„Suntem atat de concentrati sa aflam adevarul, incat nu vedem cat de putini vor ca noi sa-l aflam. Dar adevarul e mereu acolo, indiferent daca il gasim sau nu, indiferent daca il cautam sau nu. Adevarului nu-i pasa de nevoile si dorintele noastre. Nu ii pasa de guverne, de ideologii sau de religii. Va pândi și va astepta. Acesta este darul făcut de Cernobîl. Odată mă întrebam care e prețul adevărului. Acum mă întreb…Care e prețul minciunilor?” (Valeri Legasov in Cernobîl – Mini Serie HBO)
HellO, WOrld!
Revolutia Romana din Decembrie 1989 – 1104 morti si 3321 raniti
Mineriada din Bucuresti din 13-15 Iunie 1990 – 6 morti si 746 raniti (neoficial insa, se estimeaza ca numarul mortilor a fost mult mai mare).
Incendiul din clubul Colectiv din 30 Octombrie 2015 – 64 morti si 186 raniti
Mitingul de protest 10 August 2018 din Bucuresti – 452 de persoane ranite
(Sursa: Wikipedia)
Pana in acest moment, nicio persoana sau grup de persoane nu au fost condamnate definitiv in dosarele deschise pentru cauzele de mai sus.
Accidentul nuclear de la Cernobîl din 26 aprilie 1986: 31 de morti, conform oficialitatilor Uniunii Sovietice. Neoficial, au fost intre 4.000 si 90.000 de decedati, in urma exploziei reactorului 4 al centralei atomice.
Am vazut dimineata ultimul episod, al 5-lea, din mini seria absolut geniala, dedicata de HBO accidentului nuclear de la Cernobîl. Gustul pe care ti-l lasa in gura acest serial este teribil de amar, mai ales daca ai trait cativa ani macar in comunism. Eram mic copil in 1986, imi amintesc panica si sutele de zvonuri care circulau in momentul in care, cred ca la Europa Libera, ai mei au auzit de accidentul nuclear din Uniunea Sovietica. Evident, nimeni nu stia nimic clar, dar oficialitatile comuniste au anuntat pana la urma ca trebuie sa ne protejam, sa stam cat mai putin afara si sa nu consumam apa de la robinet. Am si acum in memorie cozile la cisternele cu apa ce veneau seara, in parcarea din spatele blocului, si unde eram toti insirati cu canistre de plastic, asteptand apa vie. Ca aia de la robinet era clar, moarta. Da, si imi amintesc cum la scoala ni s-au impartit pastile de iod. Care aveau un gust dulceag. Atata tot.
Intre Bistrita si Cernobîl sunt 615 kilometri. Evident, distanta asta parea suficienta pentru a ne feri atunci de tot raul pe care ar fi putut sa il provoace o explozie la o centrala nucleara. Nu se vorbea foarte mult despre asta si oricum se stia prea putin despre ce s-a intamplat acolo si cat de grav a fost, pentru ca autoritatile comuniste au facut tot posibilul sa minimizeze informatiile despre efectele tragediei. A fost un accident, asa ziceau. Iar Partidul Comunist si tovarasii din Uniunea Sovietica au reusit sa inlature pericolul foarte repede. Tot ei ziceau si asta.
Si totul parea super credibil. Adica nu am facut niciodata legatura intre nenumaratele cazuri de cancer din jurul meu si accidentul ala nenorocit din URSS. Asta pana am vazut serialul de pe HBO. Care cumva este mai mult un documentar decat un serial, si e facut atat de bine si e atat de zdruncinator, incat a ajuns repede pe locul 1 pe IMDB, ca fiind cel mai bine cotat serial difuzat vreodata. Oriunde. Iti arata atat de clar cum un sistem care se bazeaza doar pe opresiune si relatii si interese personale si care promoveaza doar non valori la conducerea unei tari, este principalul motiv al acestei tragedii, incat da, te cutremuri. Il vezi pe Valeri Legasov cum se lupta cu sistemul, in care a crescut si avansat, si pe Boris Shcerbina, singurul din aparatul de partid care intelege ce grozavie s-a intamplat la Cernobîl, cum incearca sa gaseasca solutii pentru a limita pagubele. Si apare si singurul personaj fictiv, Liudmila Ignatenko, pe care o urmarim cum face fata cu greu incompetentei de care se loveste in ancheta ei care incearca sa afle cauza accidentului. Te izbesc la propriu dialogurile si imaginile cu cei care nu vor sa accepte in ruptul capului ca sunt vinovati cu ceva. Imaginile cu pompierii si soldatii trimisi la propriu la moarte. Cele cu cainii impuscati in Cernobîlul abandonat. Iar momentul in care in episodul 4 se vede cum robotul lunar comandat din Germania de Vest, pentru a inlatura deseurile radioactive de pe reactorul distrus, se strica, este edificator. Pentru ca sovieticii nu au putut sa le spuna celor din Germania occidentala ca reactorul lor este atat de deteriorat incat genereaza niste radiatii uriase, care ar distruge chiar si robotul cel mai performant. Nimeni de pe planeta asta nu trebuia sa stie ca Uniunea Sovietica a gresit. Mai ales inamicii occidentali. Asa ca au preferat sa minta.
Iar noi stateam intre timp linistiti si ne vedeam de vietile noastre, ca atatea alte milioane de oameni din Ucraina, Bielorusia, Republica Moldova. Republicile cele mai afectate de explozia de la Cernobîl, care am aflat acum, vazand serialul, a eliberat in fiecare ora radiatii de doua ori mai mari decat cele de la explozia bombei atomice la Hiroshima. Iar in calea radiatiilor, dupa sovietici, urmam noi, romanii. Imi amintesc cum eram panicati sa nu vina ploaia, si ne uitam mereu spre cer, ca nu cumva sa nu apara vreun nor amenintator deasupra Bistritei, si care sa ne toarne in cap apa radioactiva. Din fericire, nu s-a intamplat asta. Dar cum s-a ajuns la accidentul asta? Cine a gresit? Oamenii? Statul? Uniunea Sovietica nu putea accepta asta.
Pentru ca in sistemul construit de comunisti, statul nu are cum sa greseasca. El e perfect. Si asta m-a dus imediat cu gandul la tragedia din Colectiv, cand a doua zi dupa dezastru, ministrul Sanatatii de atunci afirma senin ca nu avem nevoie de ajutor din strainatate, ca spitalele noastre sunt echipate cu tot ce e necesar, iar toti cei cu arsuri grave pot fi tratati in Romania. S-a dovedit destul de repede ca nu era asa, insa pentru unii raniti aceast orgoliu si nedeclararea incompetentei au fost fatale. Cum sunt sigur ca ar putea fi la fel de fatal, ba chiar ar putea provoca o tragedie mult mai mare, un cutremur de peste 7 grade in Bucuresti. Insa noi suntem asigurati ca statul e pregatit. Voi ce credeti? Statul ne minte si acum?
https://www.youtube.com/watch?v=0ZXhrUkufPw
Eu cred ca da. Pentru ca acest sistem ingrozitor creat de comunisti a functionat foarte bine si in Romania, si s-a extins ca o caracatita, de la sate pana in capitala. Se raportau productii record la cereale, productii care existau doar pe hartie, se livrau utilaje facute de fabricile comuniste, dar care erau complet inutile sau nefunctionale, doar pentru a arata bine la centru, in vederea unei posibile promovari a cuiva in aparatul de partitului. Tot acest sistem inca mai are ramificatii si acum, la 30 de ani de cand am renuntat la comunism. In sistemul de stat sunt inca multi din cei care au invatat atatia ani ca minciuna e cea care te ajuta sa progresezi in cariera si ca statut social. Nu adevarul. Inca auzim declaratii despre spitale in care nu exista infectii nosocomiale, desi mor in continuare pacienti in ele. Vedem cum politisti sunt impuscati de infractori, desi ni se spune ca sunt bine echipati si protejati, mergem pe drumuri care sunt praf, desi ni se arata kilometri de autostrada inaugurati doar pe hartie. Ni se declara de reprezentantii statului ca padurile noastre sunt protejate, dar le vedem clar cum dispar vazand cu ochii. Ca exista medicamente pentru boli grave, dar ele nu se gasesc nicaieri. Ca scolile sunt in regula, dar aflam de la televizor ca mor copii inecati in wc-urile din fundul curtii. Da, oamenii astia inca decid pentru soarta noastra. Cu zambetul pe buze. Ii vedem la televizor, ii vedem in presa si ii vedem online. Sunt inca peste tot. Mintind. Dar care e pretul pe care mai trebuie sa-l platim pentru minciunile lor?
Scrie-ti o cifra: …. morti.
„Toti suntem pe un teren periculos. Din cauza secretelor si a minciunilor noastre, care ne definesc. Cand adevarul deranjeaza, mintim. Pana cand nu mai stim care e adevarul. Dar el exista.”(Valeri Legasov in Cernobîl)
LOve,
O.
PS Puteti urmari acum intreg serialul Cernobil pe HBO GO. Va indemn sa o faceti, poate asa invatam din greseli. Si nu mai permitem sa se intample niciodata asa ceva.
Fotografii: IMDB.com