HellO, WOrld!
Mie mi se pare ca Von Trier a avut un zambet in coltul gurii, atunci cand a facut filmul asta. Un zambet sadic, desigur, dar tot zambet ramane. Pentru ca Lars von Trier rade din nou de noi, de intreaga specie umana care incearca de atatea mii de ani sa demonstreze ca e buna. Cam de cand a devenit rationala, banuiesc. Si de fapt, nu prea ii iese, pentru ca de tot atata timp face tot posibilul sa isi faca rau siesi, planetei dar si altor specii.
In „Casa pe care Jack a construit-o”, von Trier nu mai e deloc poetic, asa ca in Melancholia, ci ne pune in fata cele mai sinistre imagini despre noi: femei ucise si mutilate, copii impuscati, lagare de concentrare naziste, animale omorate pentru trofee de vanatoare, toate invartindu-se in jurul unui personaj care se pretinde a fi altcineva decat este de fapt. Cam ca noi toti, de altfel. Jack, de exemplu, e un inginer banal ce se viseaza arhitect fauritor de catedrale gotice, un artist neinteles, care gaseste in crima cea mai buna a sa forma de exprimare. Am avut impresia pe parcursul filmului ca Von Trier nu face decat sa rada de noi si mai ales de criticii care i-au pus de-a lungul timpului etichete de misogin, nazist, anticrist, obsedat de violenta. Si ne pune filmul asta in fata, care pana la urma se arata a fi o oglinda in care ne vedem pe noi insine, cu hidosenia si grozavia actelor pe care le-am facut de-a lungul istoriei, dar pe care continuam, inconstienti, sa le facem si acum.
Da, e mult sange si sunt o multime de crime sadice facute de psihoticul Jack in filmul lui Von Trier. Dar le vedem, poate nu atat de detaliate, dar precedate de avertismentul: “Atentie, urmeaza imagini cu un puternic impact emotional” in fiecare zi, la televizor. Si ne-am obisnuit cu ele. Ne spunem: “oh, ce groaznic!”, si apoi continuam sa ne mancam sanvisul sau sa vorbim la telefon cu o prietena. Pentru ca ne dam seama ca asa suntem noi, oamenii. Si tocmai de aceea, exact cum ii arata personajul Verge (aceasta replica a lui Virgiliu din “Infernul” lui Dante) lui Jack in finalul filmului, noi nu mai avem acces la Paradis, nu ne mai putem intoarce acolo. Trebuie sa ne traim Infernul. Aici, pe Pamant.
Trailerul filmului:
Inca il mai gasiti in cateva cinematografe, asa ca daca vreti sa il vedeti, aruncati un loc pe Cinemagia.
LOve,
O.