Sari la conținut
Cand se lasa seara peste Bucuresti/Eu si Tu si Cate

Cand se lasa seara peste Bucuresti/Eu si Tu si Cate

Va spuneam AICI ca mi-am propus un maraton de filme in weekend, pentru a recupera premierele din ultima vreme. Si nu am facut rau deloc, pentru ca am avut ce vedea!

Am inceput Sambata, cu filmul lui Woody Allen, „Blue Jasmine”, in care Cate Blanchett interpreteaza magistral o alcoolica psihotica ce isi pierde simtul realitatii un urma unei drame conjugale. Daca ultimele filme ale lui Allen mi s-au parut niste comedioare usurele, nu lipsite de farmec, dar sub nivelul regizorului, in „Blue Jasmine” Allen pare sa-si fi revenit la sclipirea de alta data.
Obligata sa treaca de la o viata luxoasa la un job de receptionera intr-un cabinet medical si la convietuirea cu sora ei vitrega, pe care o dispretuia, Jasmine incearca sa-si gaseasca, un pic prea tarziu, un drum, calea care sa o salveze si sa o scoata din nou la suprafata. Din pacate insa, Alllen ne arata din nou ca un happy end poate sa nu fie niciodata fericit. Nu in totalitate. Desi sper ca pentru Cate filmul va insemna un premiu Oscar.

Filmul ruleaza in cam toate cinematografele din Bucuresti, eu l-am vazut la Cinema Studio. Gasiti programul cinematografelor unde poate fi vizionat cel mai recent film al lui Woody Allen pe Cinemagia. Nu-l ratati!

Duminica am ajuns la Noul Cinematograf Al Regizorului Roman, din incinta Muzeului Taranului Roman, pentru a vedea „Io e Te”, filmul pe care Bertolucci l-a realizat dupa zece ani de pauza. Daca ati vazut „The Dreamers„, probabil sunteti curiosi ce subiect a abordat regizorul italian in noul sau film. Ei bine, si de data asta a ales o poveste controversata, in care un tanar aflat la pubertate se autoexileaza pentru o saptamana in beciul casei parintilor, unde o redescopera pe sora sa vitrega, dependenta de heroina. Relatia intre cele doua pesonaje este construita superb de Bertolucci.

Lumina, spatiul limitat si plin de obiecte vechi, un musuroi de furnici, coloana sonora, jocul celor doi actori (superba Tea Falco si foarte tanarul Jacopo Olmo Antinori), imaginile aproape fotografice, fac din cel mai recent film al celebrului regizor italian o opera de arta. Chiar daca tematica e sumbra si atmosfera destul de intunecata, eu am iesit de la film zambind, si chiar mi-as fi dorit ca „Io e Te” sa mai continue. Pentru ca e o secventa de viata, urata poate, insa care te invata ca indiferent cat de jos ajungi, mai ai o sansa de a te salva. Daca in filmul lui Allen, Jasmine nu a reusit sa isi gaseasca echilibrul, in filmul lui Bertolucci cei doi frati isi descopera impreuna forta pentru a merge mai departe. La toata povestea se adauga muzica minunat aleasa, iar piesa lui David Bowie, „Ragazzo Solo, Ragazza Sola”, am fredondat-o mult timp dupa terminarea filmului. O gasiti AICI, intr-un clip ilustrat cu cateva secvente superbe din „Io e Te”. Filmul mai ruleaza in doua cinematografe din Bucuresti, la NCRR si la Cinema City – in AFI Cotroceni, iar programul il gasiti pe Cinemagia.

Zambetul din finalul filmului lui Bertolucci mi s-a sters insa urmarind cel mai recent film al lui Corneliu Porumboiu, „Cand se lasa seara peste Bucuresti sau Metabolism”. E posibil ca urmarindu-l imediat dupa „Io e Te” sa mi se para mult mai putin consistent, mai ales ca scenariul este construit tot in jurul a doua personaje principale – un regizor, Paul (interpretat de Bogdan Dumitrache) si o actrita debutanta, Alina (Diana Avramut), intre care exista o poveste destul de banala de dragoste.

El, regizorul, este barbatul atotstiutor, ce cunoaste mult mai bine decat partenera sa raspunsul la orice intrebare. Alina, actrita debutanta, este interesata de cariera sa, motiv pentru care (reiese din film) a si inceput aceasta relatie cu Paul, nefiind la prima sa colaborare extraprofesionala cu un regizor cu care lucreaza.
Toata actiunea se concentreaza un jurul unei scene (singura din filmul lui Paul in care ar trebui sa apara Alina), dar in timp, filmul din film incepe sa se insinueze din ce in ce mai mult in relatia celor doua personaje principale. Cum se termina filmul, va invit pe voi sa descoperiti. Senzatia mea a fost insa ca in pelicula lui Porumboiu nimeni nu se salveaza si nici nu cauta asta, asa ca ai parte brusc de genericul ce ruleaza pe acordurile superbei piese a Mariei Raducanu -„Cristina”, pe care o puteti asculta AICI. Unde puteti vedea „Cand se lasa seara peste Bucuresti sau Metabolism”, aflati AICI.

Cam atat am avut de spus despre weekendul meu cinefil.

Iar voua va doresc vizionare placuta!