HellO, WOrld!
Nici nu vreti sa stiti de cati ani visam sa ajung in Bruges, considerat cel mai frumos oras al Belgiei. De fapt, cred ca statutul asta nu spune suficient despre minunatia acestui loc, care, desi este asemuit de multi cu o mica Venetie, mie mi-a adus aminte mai mult de pitorescul Burano. La fel ca si minuscula insula din apropierea Venetiei, Bruge este cunoscut in toata lumea prin maiestria dantelareselor sale si prin canalele ce il traverseaza de la un capat la altul. Casele poate nu sunt la fel de colorate ca in Burano, unde te simti ca intr-o lume construita din piese lego, dar au la fel de multe muscate in ferestre, iar stradutele sunt cel putin la fel de frumoase. Asa ca nu iti trebuie un efort prea mare de imaginatie sa te crezi intr-un colt de Italie, exilat cumva la Marea Nordului. Ma asteptam ca din moment in moment de pe una din zecile de barci ce traverseaza canalele orasului sa se auda un O. Sole Mio!
Am colindat ore in sir centrul vechi al orasului infiintat acum aproape 1000 de ani, centru ce se afla acum in Patrimoniul UNESCO, minunandu-ma la fiecare colt de strada, sau in fiecare piata in care ajungeam. Am trecut prin Piata Mare – Markt (in Bruges se vorbeste neerlandeza, spre deosebire de Bruxelles, care este francofon), dar nu m-am oprit acolo, desi erau nenumarate tentatii – tarabe unde se vindeau celebrii cartofi prajiti, magazine de suveniruri dar si cateva ciocolaterii. Am preferat sa explorez stradutele in continuare, admirand casele facute ca din turta dulce si bucurandu-ma de linistea ce reuseste cumva sa domine atmosfera orasului, desi acesta este invadat de turisti. Am admirat uriasa catedrala gotica Notre Dame, am trecut pe langa cladirea maiestuasa a primariei si am ajuns si la Lacul Dragostei, plin de lebede si de ratuste vesele. Pentru ca da, nu ai cum sa nu te indragostesti aici, fiindca locul este ca desprins din basme. Trebuie doar sa te lasi purtat de poveste. Asa cum am facut eu, imaginandu-mi ca m-am teleportat cumva, la distanta de doar cativa ani, din pitorescul si atat de italianul Burano in orasul asta de la Marea Nordului ce ii seamana atat de mult. Am asteptat apusul soarelui savurand un Peroni Nastro Azzurro asa cum o facusem si pe insulita din laguna venetiana, si atunci cand tot orasul parea ca este poleit cu o lumina de aur roz, cand pe canale mai trecea doar din cand in cand cate o barcuta intarziata, in momentul acela m-am simtit, pentru cateva secunde, inapoi in Italia.
LOve,
O.
Photography: Dorin Ciobanu
Hair Style: Robert Both Studio
Outfit:H&M shirt and trousers, Emporio Armani shoes, Dior sunglasses from OPTIblu, Calvin Klein watch.