HellO, WOrld!
„Trousers, you need trousers! Cover your legs and your shoulders!„, ne-a spus rastit un tip pirpiriu ce se proptise foarte hotarat in fata noastra si nu ne lasa sa intram in curtea Grand Palace. Eram deja de doua zile in Bangkok, unde erau cam 37 de grade la umbra, iar eu nu mai suportam sa port pantaloni lungi. Simteam ca fierb ca supele alea cu aspect nedefinit din China Town. Din fericire, thailandezii au comertul in sange, asa ca vizavi de intrarea la palat sunt nenumarate magazinase unde se vand, ghici ce: pantaloni. Si bluze pentru doamne. Dar pantalonii cu modele cu elefanti sunt hiturile sezonului. Toti turistii la fel de ametiti ca mine, ce nu citisera inainte regulile de acces in palatul devenit cea mai mare atractie turistica a Bangkokului, erau invesmantati in pantalonii aia fara forma si incolonati frumos la intrare. Parea un fel de uniforma, si cum nu prea mi-a placut nici cand eram la scoala, am facut o aroganta si mi-am luat unii dintr-un butic mai rasarit, tot de pe acolo. Desigur, au fost de 5 ori mai scumpi, dar eram pentru prima data in vizita la un rege in viata. Merita, mi-am zis. Si am intrat.
Ceea ce te uimeste cel mai tare cand ajungi in curtea unui templu/locuinte regale din Thailanda este abundenta de aur. Cred ca am vazut aici mai mult aur decat in Dubai si Istanbul la un loc. Se vede si in poze, dar in realitate este de-a dreptul coplesitor. Zeci de statui din aur ale lui Buddha vegheaza templele, zambind ironic (asa mi s-a parut mie), la toti turistii. Si pe langa tot aurul ala ai si pietre pretioase, sculpturi maiastre si lucraturi atat de fine in lemn sau piatra incat eu eram ametit de atata frumusete si opulenta. Bine, e posibil sa fi fost si de la soarele ce ma batea in cap de cateva ore.
Aveam de petrecut 4 zile in Bangkok, asa ca am ales sa vizitez cele mai cunoscute temple din capitala Thailandei: Templul lui Buddha Culcat si Templul lui Buddha de Smarald. As fi vrut sa vizitez si templul lui Buddha de Aur (unde se afla cea mai mare statuie de aur din lume – v-am zis eu ca Thailandezii au o obsesie cu metalul asta), dar asa cum ati cititi AICI, am ratacit adresele si ne-am luat adio de la maretia sa aurita. Insa ma declar foarte multumit si cu celelalte doua, mai ales ca intre ele se afla si palatul regal, o alta perla aurita a coroanei Thailandei.
Primul pe care l-am vizitat a fost Wath Pho, cunoscut mai ales pentru statuia (aurita, desigur) de 46 de metri a lui Buddha Culcat. Templul, sau mai bine zis complexul de temple, este insa plin de multe alte lucrari arhitecturale spectaculoase, gradini minutios aranjate si desigur, sute de alte statui aurite ale lui Buddha. Aici a luat fiinta si prima universitate publica din Thailanda, si tot aici se afla una din scolile cele mai renumite de masaj din tara, iar partea buna este ca si puteti sa incercati talentul maseurilor care studiaza aici, la finalul turului prin templu. Dupa cum va spuneam insa, marea atractie a locului este statuia uriasa a lui Buddha, lunga de 46 de metri si inalta de 15, iar talpile lui, ce au aproape 5 metri inaltime, sunt decorate cu lucraturi in sidef pe care sunt marcate in miniatura cele 108 caracteristici ale lui Buddha. Statuia este inchisa intr-o cladire ce pare insuficient de mare pentru uriasul Buddha aurit, iar pelerinii ce ajung aici obisnuiesc sa arunce monede in cele 108 vase asezate pe unul din pereti, actiune ce se pare ca aduce noroc in viitorul apropiat.
Daca va plimbati prin complexul de temple (explorarea acestuia va va lua cateva ore bune), o sa puteti sa observati si picturile murale superbe, dar si stupele decorate cu fragmente de portelan colorat. De fiecare data cand veti intra intr-un templu va trebui sa va descaltati, in semn de respect. Biletul (ce include si o sticla de apa din partea casei), costa 100 Baht, iar accesul in templu este permis doar cu imbracaminte ce acopera umerii si pantaloni sau fuste lungi.
In apropierea templului Wat Pho se afla si Grand Palace, dar si templul lui Buddha din Smarald (in sfarsit o statuie care nu mai era din aur!). Aici regulile de acces sunt si mai stricte, pentru ca, pe langa umerii si picioarele acoperite, trebuie sa aveti si incaltaminte inchisa (asa ca nu aveti acces in sandale sau slapi). Este obiectivul turistic cu cel mai scump bilet de intrare din Bangkok (500 de Baht – aproximativ 60 lei), dar aveti acces si la Palatul Regal, construit in secolul al XVIII-lea, dar si la complexul de temple unde se afla si statuia din piatra pretioasa precizata mai sus. Eu nu v-as recomanda sa vizitati si Wat Pho si Palatul Regal si Templul lui Buddha de Smarald in aceeasi zi, pentru ca sunt foarte mari, iar caldura in Bangkok poate sa vina de hac chiar si celor mai rezistenti. In plus, complexul Palatului Regal este deschis doar pana la ora 15.30, si veti avea nevoie de cateva ore bune ca sa-l vedeti pe tot, mai ales ca locul este super aglomerat cu turisti. Pentru Thailandezi, templul lui Buddha de Smarald este locul cel mai sfant din tara, ca atare si ei vin in numar foarte mare in pelerinaj aici, inghesuindu-se pe aleile palatului si templului impreuna cu turistii veniti din toate colturile lumii. O sa admirati aici minunate filigrane in piatra, aur, lemn, nelipsitele statui aurite ale lui Buddha, dar si o stupa cu totul si cu totul de aur.
Complexul este strajuit de niste statui mari ce reprezinta niste demoni cu figuri infricosatoare, a caror poveste o puteti afla de la ghizii locului sau citind tablitele descriptive pe care le intalniti pe toata suprafata complexului. Tot aici o sa gasiti o reproducere in miniatura a faimosului templu din Cambodgia, Angkor Wat, dar si niste gradini superbe, ce se afla langa cladirea Palatului Regal ce gazduieste Marea Sala de Ceremonii, si care are o arhitectura de inspiratie europeana (exceptand acoperisul). Acest corp de cladire poate fi vizitat si el de turisti, care pot sa admire locul in care au loc ceremoniile de incoronare a regilor Thailandei sau unde au loc receptiile cele mai importante gazduite de familia regala. Dupa cum vedeti, complexul acesta gazduieste o multime de minunatii (mai mult sau mai putin aurite), si o sa va ia cateva ore bune sa il vizitati, mai ales ca unele din temple si alei sunt foarte-foarte aglomerate .Din fericire exista si colturi umbroase si mai linistite, unde sa puteti sa va adapostiti de caldura sufocanta din Bangkok. Nu uitati insa sa va luati cu voi o sticla cu apa, pentru ca sunt sigur ca o sa vi se faca sete pe parcursul vizitei. O puteti realimenta la unele din punctele cu apa potabila aflate in complex – unul se afla chiar langa magazinele de suveniruri, si e cel mai usor de reperat.
Am plecat de la Grand Palace cu un Uber (sa stiti ca puteti sa-l folositi cu incredere in Bangkok – tarifele sunt aproximativ aceleasi ca cele din Bucuresti, dar ar fi bine sa supravegheati traseul pe care il urmeaza soferii, unii au tendinta – la fel ca taximetristii de la noi, sa o ia pe rute ocolitoare, pentru a castiga niste bani in plus), gandindu-ma numai la o sedinta de masaj thailandez adevarat, de care simteam ca am mare nevoie dupa orele lungi si extenuante de plimbat prin soare. E o experienta pe care nu trebuie sa o ratati, daca ajungeti in Bangkok! Preturile sunt infime (daca mergeti la saloanele de pe strada – salonul unde am fost eu avea preturi intre 100 si 500 de Baht pentru o ora de masaj) iar asa o sa vedeti de ce masajul Thailandez a ajuns atat de faimos in toata lumea. Credeti-ma, mi-a placut atat de mult, incat m-as intoarce in Bangkok doar pentru a merge zilnic de vreo trei ori la masaj. Sper insa sa gasesc si in Bucuresti ceva asemanator, asa ca daca aveti vreo recomandare, va rog sa-mi spuneti. Pentru ca mi s-a facut dor de Gi, maseuza mea thailandeza si de mainile ei de aur. Gi, oriunde ai fi tu acum, sa stii ca iti multumesc, ai fost geniala! I hope to see you soon, again!
LOve,
O.