*in care o sa se dovedeasca la final ca eu chiar sunt un fitos. Ajuns in China Town
HellO, WOrld!
Golden Buddha! Am ajuns! – ne face semn soferul de Uber ca e momentul sa coboram. Eram in mijlocul unei strazi care arata ca o combinatie intre Lipscani si Dragonul Rosu, dar de 1 milion de ori mai galagioasa. Si unde nu se vedea niciun Buddha de Aur. De nicio culoare, de fapt. M-am uitat iar pe Google Maps si mi-a confirmat ca acolo e un Golden Buddha. Doar ca nu era templul, ci restaurantul bodega cu acelasi nume. Eram la naiba in praznic, evident, intr-un oras in care nu mai fusesem niciodata. Asa a inceput prima mea aventura in Bangkok.
Uberul disparuse iar noi ramaseseram in mijlocul strazii cu niste priviri ratacite ce i-au atras imediat atentia unui Tuk-Tuk-ar. Eram singurii caucazieni pe o raza de 500 metri, asa ca eram usor de remarcat, mai ales ca paream cazuti dintr-un film cu prosti. Ne-a imbarcat repede si a pornit intr-o goana semi-sinucigasa pe autostrazile mega-aglomerate din Bangkok. Incercam sa „enjoy the moment”, ca deh, eram prima data intr-un Tuk-Tuk, dar nu reuseam deloc. Mai ales ca soferul vorbea o engleza super stalcita si a incercat sa ne tarasca intr-un loc suspect unde spunea ca o sa gasim haine de firma la niste preturi de nimic. Ne-am tinut tare si n-am coborat din Tuk-Tuk, asa ca n-a avut ce face si injurand printre dinti ne-a dus unde ii cerusem: in China Town.
N-as putea spune ce te izbeste cand ajungi prima data acolo: mirosurile, galagia, traficul infernal, culorile, toate la un loc, dar China Town e altfel decat orice alt loc vazut de mine. Sute de tarabe cu orice – fructe vazute si nemaivazute, gandaci, catelusi de plus (se apropie revelionul Chinezesc si urmeaza anul Cainelui), oua tinute in soare, crabi, coca cola la punga, alte zemuri dubioase vandute tot la punga, durian, pasari facute la rotisor, miliarde de chinezarii, flori pentru ofrande – autobuze fara geamuri si fara aer conditionat, dar cu niste ventilatoare anemice atarnate din tavan, politisti, sute de turisti fascinati/speriati de ce li se intampla, mirosuri dulci, gretoase, de carne prajita, de carne stricata, mirosul de durian pe care nu ai cum sa-l eviti, claxoane. Si, thank God, Starbuks! Da, in ghidurile turistice ale Bangkok-ului scrie ca e obligatoriu sa incerci experienta nemaipomenita de a manca ceva acolo, in China Town. Well, asta am si facut, mi-am luat un Chocolate Chunk Muffin si un Caramel Macchiato, si am fost foarte multumit. Dar imi pare rau, nu am avut curaj sa incerc nimic altceva de la tarabele cu mancare din cartier. Ma si vedeam posedat de vreo boala incurabila ce includea niste paraziti intestinali nemaintalniti in Europa si niste drumuri pe la Victor Babes. Sorry, China Town, maybe next time. Call me „fitos”, dar asta e.
Si totusi, trebuia sa incerc niste specialitati locale, daca tot ajunsesem in Bangkok. Dar am preferat sa ma bazez pe recomandarile celor de la Tripadvisor, asa ca am dat urgent un search dupa „Best Thai Restaurants”. Din fericire, se pare ca hotelul la care am stat, Hyatt Place Sukhumvit, era plasat in zona hip a orasului, iar restaurantele cele mai bine cotate erau chiar la doi pasi. Siam Tea Room m-a convins (era pe locul 4 in clasamentul restaurantelor Thai si pe 15 in clasamentul general (din vreo 10.000 de restaurante). E plasat in incinta hotelului Marriott din Sukhumvit si are cele mai spectaculoase vitrine cu dulciuri si produse de patiserie pe care le-am vazut ever. Mi-am comandat un cocktail, un fel principal (Gai Yaang Som Tum – un pui in crusta de ierburi aromate cu salata de papaya) si un desert (Panna Cotta Char Thai) si am inceput sa le savurez, bucurandu-ma ca am facut o alegere asa de buna. Pentru ca au fost mega-delicioase. Desigur, am mentionat ca nu vreau nimic spicy, insa pentru tailandezi asa ceva nu exista. Face parte din specificul locului, asa ca am incercat sa nu ma gandesc prea mult la faptul ca papilele mele gustative au sarit in aer ca lovite de niste mine anti-personal, ci sa ma bucur de moment. Mai ales ca pe toate astea am platit mai putin de 100 de lei (in bani romanesti).
Daca am decis ca e preferabil sa mananc doar in cartier, am mai bifat un loc care mi-a atras atentia din prima zi. Ceainaria celor de la TWG, care fac cele mai bune ceaiuri din lume. Si care au si niste macarons cu ceai pentru care merita sa-ti dai sufletul. Sau, macar o bucatica din el.
Well, cam asta a fost aventura mea culinara in Bangkok. Habar n-am daca e foarte relevanta, pentru ca nu am incercat nici gandaci prajiti, nici supa la punga si nici alte preparate facute pe strada, dar pot sa va spun ca m-as intoarce oricand in Bangkok. Nu neaparat pentru mancare, insa orasul ala are un vibe incredibil si mai ales, iti propune o multime de experiente pe care cu greu le-ai putea gasi in alt loc. Dar despre toate astea o sa va povestesc intr-o alta postare. Acum ma duc sa dorm, pentru ca 4 dimineata, iar eu inca ma lupt cu un teribil jet-lag.
LOve,
O.