In 2009 am primit o carte postala de la prietenii mei din Australia.
Cartea postala pe care o vedeti mai jos, primita de Anul Nou, a ajuns direct pe biroul meu. Pentru ca imaginea cu plaja The Basin e atat de frumoasa incat, m-am gandit ca privind-o, chiar si in cele mai proaste zile la birou (deh, avem cu totii si unele din astea), nu am cum sa nu ma binedispun. Si cum lunile de iarna in ultimii ani nu au fost chiar cele mai minunate, vederea din Australia m-a ajutat enorm sa trec peste frig, fulgi si nameti si sa ma bucur ca undeva, la mii si mii de kilometri, este, chiar in acele momente, cald. Cald si frumos.
 |
| Plaja The Basin |
 |
| Cartea postala de pe biroul meu |
Cred ca va amintiti cu totii iarna 2012. Ninsori care nu se mai terminau, troiene de zapada de 6 metri, o tara intreaga inghetata si sute de oameni izolati in „pustiul alb”. Viscol, nameti, temperaturi cu minus record, zapada, era tot ce mai vedeam la buletinele de stiri, iar prognozele nu erau deloc optimiste. Eu m-am hotarat sa plec undeva departe, sa scap de frig (nu sunt cel mai bun prieten al iernii si al fulgilor de zapada, ba din contra), asa ca, dupa ce am analizat mai multe oferte de vacanta pentru Thailanda, care mi se pareau destul de scumpe, mi-am spus ca poate ar trebui sa-mi vizitez prietenii din Australia. Ceea ce am si facut, dupa ce mi-am luat bilete de avion, prin vola.ro, catre Perth, Western Australia. Zborul era programat pentru 21 Februarie, cu escale in Istanbul si Dubai, si urma sa ma intorc pe 10 Martie. Am zburat cu Emirates, o companie foarte prietenoasa si care incearca sa nu simti atat de tare efectul celor aproape 20 de ore de zbor. Dar chiar si asa, nu este o experienta pe care sa o repeti foarte des…
Si am ajuns. De la -20 de grade la 37 de grade cu plus. Eram ca un copil in fata celor mai minunate prajituri (sau jucarii), alegeti varianta care vi se pare cea mai apropiata de extazul absolut. Nu o sa intru acum in detalii despre cum este Australia, ci voi reveni intr-un alt post, pentru ca o sa va arat doar cateva imagini din „cartea postala”. Mai precis, din Rottnest Island, cel mai frumos loc in care am ajuns vreodata si pe care il recomand tuturor celor care vor sa isi petreaca vacanta intr-o destinatie exotica, dar nu atat de populara. Si care, daca fac aceasta alegere, se vor bucura nu numai de plaje cu nisip alb si extrem de fin, de apele turcoaz ale Oceanului Indian, de imaginea surferilor care exerseaza in larg, dar si de intalnirea cu cei mai mici canguri din lume, renumitii Quokka .
Insula este destul de mica (doar 6 kilometri in lungime), iar transportul acolo se face fie cu un autobuz care, din 20 in 20 de minute, face turul intregii insule, fie cu biciclete, care pot fi inchiriate la fata locului. Exista doar 2 hoteluri pe Rotto (cum o alinta australienii), ca atare rezervarile, mai ales pentru sezonul cald, trebuie facute din timp. Pentru extrasezon (mai precis in lunile de iarna din emisfera sudica – iunie, iulie si august, cand temperatura nu scade oricum sub 15 grade), puteti gasi oferte foarte bune, pe booking.com.
 |
| Harta insulei |
In afara de explorarea tuturor plajelor si golfurilor de pe insula, puteti sa jucati golf, sa urmati cursuri de surfing, sa faceti scuba diving sau snorkeling, sau sa descoperiti insula intr-un tur pe bicicleta. Accesul din Perth se face cu un ferryboat, care ajunge in circa 30 de minute, insa trebuie sa fiti atenti sa nu ratati ultima cursa ce pleaca de pe insula inapoi spre continent. Pretul este destul de piperat, asa ca va recomand sa calatoriti intr-o zi de marti, cand compania de transport, Rottnest Express, ofera un pret de trei ori mai mic fata de celelalte zile ale saptamanii.
Cuvintele nu pot descrie frumusetea insulei, asa ca aveti mai jos cateva imagini, ca sa va delectati, si de ce nu, sa visati la urmatoarea vacanta.
 |
| Farul Wadjemup |
 |
| Plaja The Basin |
 |
| Geordie Bay |
 |
| Salmon Bay |
V-am convins? Si nu mai spun ca va puteti intalni (aproape) la tot pasul cu simpaticii Quokka, inclusiv pe terasele deschise in apropierea plajelor. Nu sunt deloc agresivi, dar sunt destul de timizi si nu o sa va lase sa-i mangaiati.
Si uite asa ati aflat povestea calatoriei mele in „cartea postala”. Nu este chiar povestea lui Alice in Tara Minunilor, dar tot despre un loc de poveste e vorba. Si va doresc si voua sa visati cat mai mult si, mai ales, sa ajungeti in locurile la care visati, si asta cat mai repede! Eu am reusit.
Vacante frumoase va doresc!
LOve,
O.