Acum 9 ani, intr-o zi cam prea friguroasa pentru jumatatea lui octombrie, mergeam la Constanta pentru a face cateva fotografii cu Cazinoul pe fundal. Cladirea isi pierduse orice stralucire, iar sperantele mele, de a-l vedea vreodata restaurat, erau in acel moment aproape nule. Ba chiar ma grabisem cumva sa fac fotografiile, pentru ca nu cumva trecerea inca unei ierni peste cladirea veche mai bine de un secol si complet neingrijita, sa nu ii stearga complet frumusetea.
Eram teribil de trist in acel moment, pentru ca ma leaga nenumarate amintiri de acest monument incredibil, ridicat chiar pe malul marii si inaugurat acum 115 ani. Cand eram foarte mic, in vacantele litorale alor mei, treceam intotdeauna si pe la terasa Cazinoului, probabil inainte sau dupa vizita la Acvariul aflat vizavi. M-a fascinat intotdeauna arhitectura sa exuberanta, care contrasta cu tot ce stiam eu. Detaliile superbe, liniile sinuoase de pe fatada, ferestrele care ma priveau ca zeci de ochi, toate pareau desprinse dintr-o poveste. Una care nu avea legatura deloc cu tristetea si sobrietatea gri a blocurilor comuniste, ci mai mult cu povestile bunicii despre balurile si stralucirea palatelor de dinainte de razboi. Am aflat mai apoi ca este unul din cele mai frumoase monumente Art Nouveau construite in aceasta parte de lume. Si tocmai de aceea nu intelegeam de ce, pentru atatea zeci de ani, a fost complet abandonat de autoritati, care o pasau, ca pe o jucarie stricata, de la una la alta. Astfel incat ajunsese sa arate ca in fotografiile de mai jos.
Insa, chiar de la ridicarea sa, Cazinoul din Constanta a avut o poveste zbuciumata. In 1902, primarul de atunci al orasului, Alexandru Belcic, decide daramarea vechii cladiri din lemn a „cazinei” amplasate aici si ridicarea, in sfarsit, a unui Cazino care sa se poata numara printre cele mai elegante si moderne din Europa. Desi planurile initiale i-au fost atribuite celebrului arhitect roman Paul Antonescu (autorul Arcului de Triumf sau al cladirii Primariei Bucurestiului), pana la urma s-a decis ca un arhitect de origine franceza sa se ocupe de aceasta constructie. Iar Daniel Renard doreste sa o ridice intr-un stil foarte la moda atunci, si anume: Art Nouveau, in care motivul principal va fi o demi-rozasa in forma de scoica – pe care o puteti remarca si mai jos. Proiectul insa a tot suferit amanari, reduceri de buget si recalibrari, astfel incat la inaugurarea sa, in 1910, nu arata exact cum se astepta toata lumea. Dar in 1934, sub bagheta aceluiasi arhitect, Daniel Renard, se realizeaza o modernizare si o restaurare a cladirii, care atragea deja o multime de admiratori in salonul sau de dans si in cele destinate jocurilor. Era numita deja cea mai frumoasa cladire de pe malul Marii Negre, iar evenimentele mondene si balurile nu lipseau de aici.
In timpul celor doua razboaie mondiale, Cazinoul a fost transformat in spital de campanie – a si fost bombardat si afectat puternic in 1941, cand a fost ocupat de trupele naziste. Renovarea sa a venit abia dupa razboi, aici fiind pusi sa munceasca detinutii politici de la inchisoarea Poarta Alba. Abia la restaurarea inceputa in 2020, au fost descoperite in pereti mici biletele ascunse de detinuti, pe care acum le puteti vedea in muzeul Cazinoului. Dupa 1960, Cazinoul a fost in administrarea Oficiului National de Turism, iar in 1986 a mai fost restaurat o data, cu ajutorul unui grup de artisti romani. Probabil eu l-am vazut imediat dupa restaurare, ca atare e explicabila fascinatia mea pentru cladirea Cazinoului.
Dar, imediat dupa 1989, a intrat intr-un proces de degradare continua, pierzand atentia autoritatilor, care l-au lasat de izbeliste, desi el mai putea fi vizitat de catre turisti pana in 2008. Atunci s-a considerat ca locul devenise mult prea periculos pentru turisti, din cauza degradarii, si a fost inchis. Pana acum cateva luni, cand s-au aniversat cei 115 ani de existenta a superbului Cazinou din Constanta. Complet restaurat acum, si cu o stralucire care aduce foarte mult cu cea de odinioara. Despre care puteti afla mai multe vizitand salile dedicate muzeului Cazinoului, sau cele unde se vorbeste despre istoria zonei sau despre progresul tehnologic obtinut de Anghel Saligny atunci cand a construit celebrul sau pod peste Dunare, ce este admirat si astazi. Mi-as dori tare mult si ca alte cladiri simbol, monumente istorice de la noi din tara sa aiba norocul unei astfel de restaurari. Pentru ca s-a intamplat la Constanta este o minune, si puteti aprecia asta daca va uitati la fotografiile mele de acum cativa ani.
Si pentru ca acum este un spatiu dedicat spectacolelor si manifestarilor artistice, sper ca celebrul Cazino din Constanta sa ajunga la faima sa de acum un secol. Puteti sa il vizitati si voi, este deschis de marti pana vineri intre orele 10.00 – 20.00, iar in weekend programul se prelungeste pena la 10 seara. Dar au loc frecvent aici spectacole sau concerte, despre care puteti afla chiar de pe site-ul Cazinoului. Iar daca vreti sa plecati cu un suvenir superb de aici, trebuie sa vizitati si elegantul shop al Cazinoului, unde gasiti colectia speciala semnata de Irina Marinescu, despre care am povestiti AICI.
Iar acum va las sa visati la superbele sali ale Cazinoului, la scara sa somptuoasa si la terasa incredibila. Un loc unde altadata se auzea muzica de jazz, iar perechi de dansatori eleganti se roteau pe pachetul stralucitor. Chiar sunt curios cum ar arata un bal la Cazinoul din Constanta. Daca cumva auziti ca se organizeaza unul, va rog sa ma anuntati. Dupa cum vedeti, am si tinuta pregatita.
LOve,
O.
Fotografiile au fost realizate de Sergiu Tanef cu sprijinul Cazinoului din Constanța. Le mulțumesc!