HellO, WOrld!
De data asta o sa incep cu sfarsitul. Iar aici ma refer la ultima zi a aventurii mele in Covasna, alaturi de un grup super cool de bloggers/jurnalisti. De ce am ales sa fac asta? Pentru ca aici, la Tinovul Mohos, am avut senzatia cea mai clara ca am ajuns cu totii in alta lume. Una cu care ne era cumva greu sa ne acomodam, obisnuiti cu agitatia, claxoanele, shooting-urile, wi-fi-ul, deadline-urile, petrecerile, alergatura asta continua care nu ne lasa timp nici macar sa privim cerul, desi Bucurestiul e plin pe toate zidurile de indemnul asta. Dar cine il mai ia in seama? E bun doar pentru poze de pus pe Instagram sau pe Facebook. Iar acolo am dat dintr-o data peste prea mult cer. E drept, se si reflecta spectaculos in lacurile negre ale tinovului.
Dar ce e ala un tinov? Conform Wikipedia, traducerea din maghiara a Tinovului Mohos este „lacul cu muschi”. Desi pare ca ai aterizat in tundra siberiana, zona asta protejata se afla la doi pasi de mult mai celebrul lac Sfanta Ana. Amebele s-au format in craterele unui vulcan, insa Tinovul Mohos a aparut cu mult inaintea exploziei vulcanului in care s-a format lacul vecin. Iar cand a avut loc eruptia, o buna parte din cenusa rezultata s-a depus fix in acest loc de care acum o saptamana ma minunam, pentru ca recunosc ca nu am mai ajuns intr-un loc atat de bizar si spectaculos in viata mea. De altfel, asa cum ne-a explicat ghidul, tinovul acesta este unul din cele sase similare existente in toata lumea, si singurul din Europa.
Tinovul Mohos este inclus intr-o rezervatie naturala, pentru ca sunt o multime de plante care cresc doar aici. Nebunele si roua cerului, licheni deosebiti si evident, foarte multi muschi raspandite in padurea de pini traversata de mici poteci din lemn, amenajate pentru vizitatori. Stratul de turba are intre o jumatate de metru si sase metri, iar el „pluteste”pe apele lacului subteran, astfel incat intreg solul de aici este instabil si moale ca un jeleu. Iar din loc in loc, in toata lumea asta bizara, se investe cate un ochi de apa, intunecata ca taciunele, din cauza turbei. Si in care se reflecta atat de bine cerul.
Un cer de care am incercat sa ma bucur cat mai mult, intr-un loc care parea de pe o alta planeta, desi este doar la cateva ore de Bucuresti. Va invit sa-l descoperiti si voi, daca aveti drum la Sfanta Ana sau ajungeti la statiunile din zona. Eu am ajuns aici la invitatia Asociatiei Travel Focus si a Organizatiei de Promovare a Turismului din Covasna, carora le multumesc pentru ocazia de a descoperi un loc atat de deosebit.
LOve,
O.