HellO, WOrld!
Acum 10 ani, cand scriam prima postare pe acest blog, imi imaginam ca ma teleportam undeva, din Italia anilor ’50 pe Calea Victoriei. Nu mi-as fi imaginat atunci in niciun fel ca ma vor astepta 10 ani de „teleportari” mult mai spectaculoase. Pentru multi dintre voi, acesti 10 ani ar putea parea o vesnicie, pentru ca, va reamintesc, acum 10 ani abia numaram cateva bloguri in Romania, Facebook era doar pentru a ne tine prietenii la curent cu ceea ce faceam, iar Instagram era inca in fasa, si nu prea popular in Romania. Si totusi, uite-ma aici. E drept, speram sa sarbatoresc aceasta aniversare cu sampanie, nu cu paracetamol, dar acum asta e, sper sa aveti un pic de rabdare si se va intampla si asta. Pentru ca imi doresc tare mult sa ne vedem, la un moment dat, sa ciocnim niste cupe de sampanie pentru cei 10 ani de „The Stories of O.”
S-au intamplat asa de multe in acesti ani incat o sa fac doar o scurta mentiune a celor mai importante momente:
- Am trecut de 6 ori Ecuatorul
- Am scris 840 postari pe blog
- Am calatorit pe 4 continente
- Am 7 tatuaje in plus (acum 10 ani nu aveam niciunul)
- Am lansat brandul & shopul The Stories of O.
- Mi-am facut cont de Tiktok – acum am chiar doua!
- Am renuntat la jobul de corporatist si, de 6 ani, sunt complet independent
- M-am intalnit cu Mickey Mouse la el acasa
- Am participat la sute de prezentari de moda (intr-una din ele am fost chiar model)
- Am facut surf, desi nu stiu sa inot
- Am fost speaker la nenumarate conferinte de social-media
- Mi-am schimbat culoarea parului de foarte multe ori (o provocare continua pentru hairstylist), mai ales in ultimii ani, cand am facut o traditie din a avea o culoarea noua la fiecare editie a Romanian Creative Week
- Am vazut nenumarate apusuri si rasarituri minunate, alaturi de prieteni vechi si noi
- Am dansat mult
- Am ras enorm
- Am iubit
Am calculat, doar uitandu-ma in albumele cu fotografiile de la shootingurile facute pentru blog in acesti 10 ani, ca am tras, impreuna cu fotografii cu care am lucrat, cateva zeci de mii de cadre. Unele dintre preferatele mele le regasiti mai jos. Sunt puse oarecum aleator, dar toate imi amintesc de sustinerea voastra in acesti zece ani. Pentru ca, fara voi, povestile lui O. nu ar fi existat. Nici fotografiile. Nici TikTokurile de acum.
Sa nu credeti ca au fost niste ani usori. Ma rog, nu toti. Pentru ca am trecut si eu prin pandemie, la fel ca voi, am suportat si eu chinurile crizei economice, la fel ca orice alt antreprenor roman care se uita la conturi si nu stie cum va supravietui cresterii taxelor. Dar au fost si nenumarate momente simpatice in toti acesti 10 ani, provocari peste provocari peste care am trecut numai cu ajutorul vostru. Pentru ca stiind ca sunteti aici, in fiecare zi, m-ati ajutat enorm. Chiar si atunci cand am facut fotografii in viscol, imbracat doar in maiou si pantaloni scurti, sau cand ma pozam, in Venetia, in august, in palton de lana. Sau cand, la inceputul anului 2020, toate campaniile de publicitate pe care ar fi trebuit sa le fac au disparut in neant, din cauza pandemiei, iar voi ati inceput sa comandati din colectiile The Stories of O. de pe shop, iar asa, am invatat ca am un business care poate functiona bine si in conditii de criza sanitara. Si ca atare, am inceput sa il imbunatatesc iar acum chiar conteaza enorm pentru mine, si sper ca va bucura orice colet The Stories of O. care ajunge la voi.
Si, apropo de colectiile The Stories of O., am dedicat acestei aniversari o editie limitata de tricouri si bluze, pe care le gasiti acum in shop. Ele au imprimate pe spate un mare 1.O., ca sa marcheze cei 10 ani ai blogului, iar pe fata, manifesto-ul meu, pe care l-am scris fix acum 10 ani:
„because all the good stories are stories about love”
Iar eu voi continua sa le scriu/postez aici, pe Instagram, pe Facebook sau Tiktok, pe Youtube sau pe orice alta platforma de social media va mai aparea. Pentru ca pe The Stories of O. veti putea citi/vedea intotdeauna povesti despre locurile, oamenii sau lucrurile pe care le iubesc. Si sper sa ne revedem, tot aici, si peste 10 ani.
LOVE,
O.
P.S.
In toti acesti zece ani am realizat ca lucrurile vin spre noi exact cand e momentul sa vina. Ca nu trebuie sa fortezi nimic. Asta nu inseamna sa te culci pe o ureche, dar mai mult ca sigur, atunci cand simti ca fortezi ceva mult prea mult, rezultatul nu va fi deloc cel pe care il astepti. Mai bine fa un pas in spate. Lasa-ti timp sa respiri. Sa te bucuri de ceea ce faci. Nu uita ca e un vis cel la care lucrezi. Nu-l transforma in cosmar. Pentru ca la final, trebuie sa zambesti. Cu tot sufletul, daca se poate.