Sari la conținut

1 Mai s-a terminat

 Pe vremea studentiei, 1 Mai insemna primul drum la mare. Faceam facultatea la Cluj, asa ca va dati seama ca drumul asta era un adevarat ritual, marea nu ne era chiar asa de facila ca celor din Bucuresti. Imi amintesc cum ii invidiam teribil pentru faptul ca in 2 ore pot sa fie la mare sau la munte, trebuie doar sa se hotarasca unde sa fuga in weekend. Pentru noi, clujenii, marea insemna o calatorie de cel putin 10 ore cu trenul. Nu aveam prieteni cu masina, daca aveai carnet de conducere in vremea aia erai un fel de extraterestru. Ba nu, gresesc, aveam niste prietene, studente la actorie, care aveau un Citroen C1, la fel ca masinuta din filmele lui Luis de Funes, galben electric cu verde, cu care faceam senzatie cand ieseam la terase in Hasdeu. Si inca un prieten care a strans ban peste ban si a reusit sa-si cumpere o broscuta Volkswagen vintage. Arata ca vai de ea, asa ca i-a luat mai bine de un an sa o repare, insa nu am mai apucat sa ma plimb cu masina reconditionata. Intre timp ajunsesem in ultimul an de facultate si ma angajasem la TVR. La stiri. Eram reporter si mergeam deja cu masina de serviciu (o Dacie 1310). Insa nu prea mai aveam timp de altceva. Intrasem in campul muncii.

 
Nu mi-a placut niciodata Vama Veche. Nu ma simteam confortabil acolo. Am ajuns in sudul litoralului romanesc pentru prima data la inceputul anilor 90 si m-am indragostit de 2 Mai. Vama Veche nu exista, nu era nimic acolo, nu aveai de unde sa iti cumperi nimic, nu exista nicio terasa sau vreun chiosc. Eu sunt un tip comod, asa ca am ales 2 Mai ca destinatie estivala. Stateam la cort, aveam marea la 2 pasi, dar si mancare buna la Dinamo. Imi amintesc ca intr-un an m-am intalnit acolo cu Maia Morgenstern. Tocmai vazusem „Balanta”‘. M-am emotionat teribil, pentru ca Maia imi parea dintr-o cu totul alta lume si iat-o acum pe aceeasi terasa cu mine. Ciorba de peste a avut atunci un gust cum nu mai avusese niciodata. Putin metalic, de emotie.

Mr. GUGU & Miss GO tshirt, Milieu trousers, Gourmet sneakers

Aceeasi emotie pe care o traiam in Gara de Nord asteptand trenul de Mangalia. Pentru ca odata ajunsi in Bucuresti ne simteam deja cu un pas pe plaja. Cea mai mare parte a drumului se terminase, iar noi incepusem deja petrecerea. O petrecere mica, pe un peron de gara, dar care ni se parea mult mai tare decat orice Sunwaves. Nu aveam DJ, dar aveam prieteni care cantau la chitara senzational. Bucuria devenea si mai mare cand ajungeam apoi cu trenul la Cernavoda si simteam pentru prima data mirosul marii. Iar emotia asta nu ma mai parasea apoi, pentru ca abia asteptam sa vad obeliscul din Costinesti pe care il salutam ca pe un prieten drag, in timp ce soarele rasarea de undeva din spatele lui, din mare. Erau anii verilor in compania Radio Vacanta. Pro FM nu exista inca. Si cu atat mai putin Radio Zu. Vama Veche nu era inca o formatie. Iar noi mergeam in fiecare an „de 1 Mai, la 2 Mai, sa citim Maitreyi”.

Arrivederci!

Photography:  Serban Gheorghiu 
Hair Style: Robert Both Studio